8 definiții pentru amărâre
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AMĂRẤRE, amărâri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) amărî; amărăciune. – V. amărî.
amărâre sf [At: ALECSANDRI, T. 1514 / E: amărî] (Îvr) 1 Amărăciune. 2 (Îoc îndulcire) Producere a unui gust amar (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMĂRẤRE, amărâri, s. f. (Rar) Faptul de a se amărî; amărăciune. – V. amărî.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AMĂRẤRE, amărâri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) amărî; amărăciune.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AMĂRÎ́RE s. f. Faptul de a (se) amărî; mîhnire, supărare, amărăciune. Cîtă sinceră frăție adusese el cu sine? Și răsplata? – Amărîrea, care sufletu-i apasă. EMINESCU, O. I 53.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
amărấre (rar) s. f., g.-d. art. amărấrii; pl. amărấri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amărâre s. f., g.-d. art. amărârii; pl. amărâri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
amărăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -rît prt., -rîre inf. s., -rîtor adj. v.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
amărâre, amărârisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) amărî. DEX '09 DLRLCsinonime: amărăciune mâhnire supărare
- Cîtă sinceră frăție adusese el cu sine? Și răsplata? – Amărîrea, care sufletu-i apasă. EMINESCU, O. I 53. DLRLC
-
etimologie:
- amărî DEX '98 DEX '09