9 definiții pentru amorțire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AMORȚÍRE, amorțiri, s. f. Faptul de a amorți; amorțeală; fig. indiferență, inerție. – V. amorți.
AMORȚÍRE, amorțiri, s. f. Faptul de a amorți; amorțeală; fig. indiferență, inerție. – V. amorți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
amorțire sf [At: BĂLCESCU, M. V. 580 / Pl: ~ri / V: (înv) amur~ / E: amorți] 1 Încremenire. 2 (Fig) Adormire. 3 (Fig) Oprire. 4 (Fig) Stingere. 5 Insensibilitate. 6 (Fig) Amuțire. 7-8 (Fig) Pierdere a vioiciunii (sau a puterii). 9 Hibernare. 10 (Fig) înghețare pe deasupra Si: amorțit1 (10). 11 (Fig) Atenuare. 12 (Fig) Încetare. 13 (Fig) Indiferență.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMORȚÍRE, amorțiri, s. f. Faptul de a amorți. 1. Stare trecătoare de insensibilitate, de nemișcare a trupului sau a unei părți a trupului; amorțeală. Amorțirea mîinii. ◊ Fig. Numai pîrîul, minat cu grăbire, în calea lui... mai însemna, în amorțirea universală, eterna mișcare a vieții în vinele adormite ale lucrurilor. HOGAȘ, M. N. 132. Totul zace-n neclintire, în adîncă amorțire. ALECSANDRI, P. A. 95. 2. Fig. Indiferență, inerție, inactivitate.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMORȚÍRE, amorțiri s. f. Faptul de a amorți; amorțeală; fig. indiferență, inerție.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
amorțire f. 1. înțepenire; 2. fig. letargie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
amorțíre f. Acțiunea de a amorți. Starea celuĭ amorțit. Fig. Decadență: amorțirea literaturiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
amorțíre s. f., g.-d. art. amorțírii; pl. amorțíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amorțíre s. f., g.-d. art. amorțírii; pl. amorțíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
Amorțire ≠ dezmorțire
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
amorțire, amorțirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a amorți. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: amorțeală antonime: dezmorțire
- Amorțirea mâinii. DLRLC
- Numai pîrîul, mînat cu grăbire, în calea lui... mai însemna, în amorțirea universală, eterna mișcare a vieții în vinele adormite ale lucrurilor. HOGAȘ, M. N. 132. DLRLC
- Totul zace-n neclintire, în adîncă amorțire. ALECSANDRI, P. A. 95. DLRLC
- 1.1. Inactivitate, indiferență, inerție. DEX '09 DLRLCsinonime: inactivitate indiferență inerție
-
etimologie:
- amorți DEX '98 DEX '09