11 definitzii pentru amenitate
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
AMENITÁTE s. f. (Livr.) Atitudine binevoitoare amabilitate politetze. Dupa fr. aménité lat. amoenitas atis.
amenitate sf [At: NEGRUZZI S. I 11 / Pl: ~tatzi / E: fr aménité] (Frm) 1 Atitudine binevoitoare. 2 Amabilitate. 3 Politetze.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
AMENITÁTE s. f. (Frantzuzism) Atitudine binevoitoare amabilitate politetze. Dupa fr. aménité lat. amoenitas atis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
AMENITÁTE s. f. (Frantzuzism rar) Atitudine binevoitoare amabilitate politetze. Il primira cu... amenitate nobila shi ospetzie sincera. NEGRUZZI S. I 111.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
AMENITÁTE s. f. (Frantzuzism) Atitudine binevoitoare; politetze. Dupa fr. aménité (lat. lit. amoenitas atis).
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
AMENITÁTE s.f. (Rar) Atitudine binevoitoare; amabilitate politetze. [Cf. fr. aménité lat. amoenitas blandetze].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
AMENITÁTE s. f. atitudine binevoitoare; amabilitate politetze. (< fr. aménité lat. amoenitas)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
amenitate f. blandetze de caracter.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
*amenitáte f. (lat. amóenitas átis). Frumusetza unuĭ loc (unuĭ peizaj). Fig. Blindetza afabilitate.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
amenitáte (livr.) s. f. g.d. art. amenitắtzii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
amenitáte s. f. g.d. art. amenitatzii
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv feminin (F117) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
amenitate, amenitatzisubstantiv feminin
- 1. Atitudine binevoitoare. MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: amabilitate politetze
- Il primira cu... amenitate nobila shi ospetzie sincera. NEGRUZZI S. I 111. DLRLC
-
etimologie:
- aménité MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
- amoenitas atis DEX '09 DEX '98 DN