AMBIGUITÁTE (2) ambiguitatzi s. f. 1. Lipsa de precizie de claritate. 2. (Concr.) Expresie afirmatzie lipsita de precizie echivoca; amfibolie. [Pr.: gui] Din fr. ambiguïté lat. ambiguitas atis.

ambiguitate sf [At: MAIORESCU CR. III 161 / Pl: ~tatzi / E: fr ambiguité] 1 Lipsa de precizie de claritate. 2 (Ccr) Afirmatzie echivoca. 3 (Lin) Prezentza simultana a mai multor sensuri care genereaza interpretari multiple.

AMBIGUITÁTE (2) ambiguitatzi s. f. (Livr.) 1. Lipsa de precizie de claritate. 2. (Concr.) Expresie afirmatzie lipsita de precizie echivoca; amfibolie. [Pr.: gui] Din fr. ambiguïté lat. ambiguitas atis.

AMBIGUITÁTE (2) ambiguitatzi s. f. 1. Defectul de a fi ambiguu sau echivoc; lipsa de precizie. 2. (Concretizat mai ales la pl.) Expresie ambigua echivoca. Pronuntzat: gui.

AMBIGUITÁTE (2) ambiguitatzi s. f. 1. Lipsa de precizie. 2. (Concr.) Expresie afirmatzie lipsita de precizie echivoca. [Pr.: gui] Fr. ambiguïté (lat. lit. ambiguitas atis).

AMBIGUITÁTE s.f. Situatzie echivoca ambigua; echivoc; (concr.) expresie ambigua echivoca. [Pl. tatzi. / cf. lat. ambiguitas fr. ambiguïté].

AMBIGUITÁTE s. f. insushirea de a fi ambiguu; (concr.) cuvant expresie ambigua; amfibolie. (< fr. ambiguité lat. ambiguitas)

AMBIGUITÁTE ~atzi f. 1)Caracter ambiguu. 2) Cuvant sau expresie ambigua. A vorbi fara ~atzi. [Sil. gui] / < fr. ambiguïté lat. ambiguitas ~atis

ambiguitate f. defectul lucrului ambiguu.

*ambiguitáte f. (lat. ambigúitas átis). Proprietatea lucruluĭ ambiguŭ.

ambiguitáte (gui) s. f. g.d. art. ambiguitắtzii; (exprimari) pl. ambiguitắtzi

ambiguitáte s. f. (sil. gui) g.d. art. ambiguitatzii; (expresii) pl. ambiguitatzi

ambiguitate tatzi.

AMBIGUITÁTE s. v. echivoc.

AMBIGUITATE s. echivoc (livr.) amfibolie. (~ unei situatzii.)

AMBIGUITÁTE s. f. (cf. lat. abiguitas fr. ambiguité): situatzie lipsita de precizie de claritate echivoca ambigua care priveshte unele cuvinte expresii shi enuntzuri dintro limba anumita; altfel spus proprietate a unor enuntzuri de a avea mai multe intzelesuri datorita unor cuvinte shi expresii din structura shi de aici de a fi interpretate in doua sau mai multe feluri. Astfel enuntzul francez Le secrétaire est dans le bureau se preteaza la doua interpretari deoarece cuvantul secrétaire se refera fie la o persoana fie la o mobila: „Secretarul se afla in birou” sau „Masa de scris se afla in birou”. Acesta este un exemplu de ambiguitate lexicala. Cand enuntzul are insa o structura bazata pe o omonimie de constructzie susceptibila de mai multe interpretari atunci este vorba de o ambiguitate sintactica. Astfel enuntzul francez Le magistrat juge les enfants coupables poate fi interpretat in doua feluri: Le magistrat juge que les enfants sont coupables („Magistratul considera k copiii sunt vinovatzi”) sau Le magistrat juge les enfants qui sont coupables („Magistratul judeca copiii care sunt vinovatzi”). In cele doua exemple de enuntzuri ambigue comentate mai sus structurile de suprafatza ale acestora ne trimit deci la cate doua structuri de adancime interpretate diferit shi reprezentante ale unor enuntzuri nonambigue dezambiguizate (v. in acest sens dezambiguizáre). Pentru limba romana mentzionam cateva exemple de a. lexicala shi de a. sintactica: a) La altoit bine. („a innobilat pomul prin altoi” sau „a lovit pe cineva”); Au intrat amandoi in baie. („in cada” „in incaperea cu cada” sau „in mina”); Banca nu era departe de ei. („scaunul” sau „intreprinderea financiara”) etc. b) A luat cartzile de pe masa. („A luat de pe masa cartzile” sau „A luat acele cartzi care se aflau pe masa nu altele”); Seara venea mai devreme. (cine?: „inserarea” sau „el ea”) etc.

ambiguitate (lat. ambiguitas „obscuritate” „incertitudine a pronuntzarii”) figura de stil care consta intro constructzie lexicogramaticala echivoca dar expresiva (A): „Voceai calda de solist Ma indeamna sa declar: Spiess nu e filatelist Totushi areun timbru rar” (Urzica 15.VIII.1971) In locul confuziei caracteristice echivocului gresheala de exprimare numita amfibologie efectul a. este sugestia poetica. Echivocul poate fi lexicosemantic cand este vorba de valorile lexicale (intzelesul cuvintelor in context!) shi sintactic atunci cand este vorba de relatzia gramaticala a cuvintelor. Pentru k a. sa fie figura de stil trebuie k cele doua sensuri lexicale sau gramaticale sa se impuna in egala masura fara sa se anuleze insa intentzia comunicarii a carei modalitate lingvistica determina prin echivoc acea intarziere a intzelegerii acel placut ocol (incoronat de surpriza) al receptarii mesajului. A. face parte k forma reprezentativa tipica din grupa figurilor ambiguitatzii. Dupa organizarea materiei verbale a. este generata sau de echivocul lexical sau de echivocul gramatical. A. care are la baza echivocul lexical este o figura aproape exclusiv umoristica valoarea ei poetica depinzand numai de gradul de subtilitate a efectului umoristic. Echivocul lexical este o tehnica specifica a epigramei perfecte shi a calamburului perfect. Dupa scopul comunicarii sau mai bine spus dupa modalitatea mesajului a. generata de echivocul gramatical este de trei feluri: a) poetica b) umoristicosatirica shi c) echivoculenigma.

AMBIGUITATE Posibilitate de a da doua sau mai multe interpretari unei constructzii sau unui component al ei k o consecintza semantica a fenomenelor de omonimie* shi polisemie*. 1. in functzie de tipul de omonimie prezent in constructzie ambiguitatea poate fi lexicala morfologica sintactica pragmatica; daca apare k o consecintza a polisemiei ambiguitatea este lexicala a) Propozitziile SHia inchis casa A imprumutat o carte contzin ambiguitatzi lexicale k urmare a prezentzei omonimelor lexicale casa₁ „cladire de locuit”; casa₂ „seif” shi respectiv imprumuta₁ „a da cu imprumut” imprumuta₂ „a lua cu imprumut”. Propozitzia El este un copil bun contzine o ambiguitate lexicala k urmare a polisemiei adjectivului bun care vecinatatea substantivului copil no rezolva decat partzial ramanand nespecificate distinctziile semantice dintre: bun₁ „calitate cu referire la generozitate” bun₂ „calitate cu referire la cumintzenie” bun₃ „calitate cu referire la rezultate shcolare” b) Propozitzia Am plecat la facultate contzine o ambiguitate morfologica data fiind omonimia gramaticala a formei verbale am plecat care poate fi interpretata k „singular” sau k „plural” c) Constructziile Il vad pe Ion mergand pe strada shi Chemarea profesorului contzin ambiguitatzi sintactice pentru prima fiind posibile patru interpretari: „il vad pe Ion k merge pe strada”/ „il vad pe Ion care merge pe strada” / „il vad pe Ion cand Ion merge pe strada”/ „il vad pe Ion cand eu merg pe strada” iar pentru a doua doua interpretari: „profesorul este cel care cheama”/ „profesorul este cel chemat”. • Apartzine competentzei* lingvistice capacitatea vorbitorilor nativi de „a simtzi” enuntzurile ambigue shi de a indica semnificatziile diferite. Gramatica generativtransformatzionala* k model al competentzei lingvistice shia propus captarea shi explicarea fenomenului de omonimie sintactica shi implicit de ambiguitate sintactica atribuindu1 istoriei transformatzionale diferite (vezi TRANSFORMARE) a constructziilor. Structurile omonime sunt constructzii in exclusivitate de suprafatza* carora le corespund structuri de baza* diferite raspunzatoare de sensurile diferite ale organizarii de suprafatza d) Ambiguitatzile pragmatice sunt ambiguitatzi de dincolo de sintaxa relevante din perspectiva enuntzarii* fiind explicabile prin intentziile de comunicare diferite incorporate in forma aceluiashi enuntz; dezambiguizarea* lor este posibila numai prin raportare la situatzia* de comunicare. Enuntzul Maine intri la ministru de ex. incorporeaza fortze ilocutzionare* diferite: asertziune rugaminte promisiune avertizare amenintzare ordin care intonatzia* shi accentul* singure nu le pot dezambiguiza decat partzial. 2. In stilistica procedeu bazat pe echivocul* lexical/gramatical rezultat din posibilitatea de a interpreta semantic diferit un cuvant sau o constructzie in functzie de context'; ambiguitatea are adesea functzie ironica (mai rar shi de intensificare prin repetitzie) apropiata de aceea a jocului de cuvinte (vezi CALAMBUR). Ambiguitatea stilistica poate fi realizata prin: a) omonimie*: –Veuxtu toute ta vie offenser la grammaire? / –Qui parle d’offenser grandmere ni grandpere? (Moliere) ironia textului provine din faptul k personajul necultivat confunda termenul savant (grammaire „gramatica”) cu un cuvant cunoscut omonim (grandmere „bunica” la care se adauga in serie semantica grandpere „bunic” pentru sporirea efectului comic); b) polisemie*: SHi cand se va intoarce pamantul in pamant / Au cine o sa shtie de undes cine sunt? / Fiindca tina lumii e rea fiindca e tina / SHi praf e universul intreg fara de vina / Ai cazut geniu mandru (Eminescu). In ambele exemple sensurile „tzarana” shi „trup” sunt grupate in acelashi context cu functzie de accentuare prin repetitzie shi nuantzare prin semnificatzia diversa; forma unui astfel de enuntz se apropie adesea de aforism; c) incadrare sintactica in context: Vreau ce mi se cuvine dupa o lupta de atata vreme; vreau ceea ce merit in orashul asta de gogomani unde sunt cel dintai... intre fruntashii politici (Caragiale). • In aparitzia ambiguitatzii semnificatzia cuvantului se poate altera prin interventzia tropilor*: astfel metonimia* este considerata de unii autori (Fontanier H. Lausberg) trop prin intermediul caruia se obtzine ambiguitatea contextuala; in exemplul Capul i sabate sub taiosul fier (Bolintineanu). metonimia rezulta din ambiguizarea deliberata care face posibila trecerea de la sensul denotativ (vezi DENOTATZIE) „minereu metal folosit pentru fabricarea armelor albe” la cel contextual conotativ (vezi CONOTATZIE) „sabie”. Antanaclaza* este shi ea o figura* definita prin ambiguitate. Numeroasele interferentze posibile cu alte figuri retorice (metonimie antanaclaza calambur) ne determina sa nu privim ambiguitatea k pe o figura propriuzisa ci k pe un procedeu stilistic emblematic shi inglobant care determina in context alcatuirea unei intregi serii figurative; unele dictzionare de retorica (Gh. Dragomirescu) trateaza chiar intro clasa separata ashanumitele figuri ale ambiguitatzii. G.P.D.(1); M.M.(2).