amageala sf [At: NECULCE ap. LET. II 436/13 / Pl: ~gele ~geli / E: amagi + eala] 1 (Mpl) Amagire. 2 (Fig) Obiect dat cuiva cu scopul de al amagi de al abate de la alta preocupare.

AMAGEÁLA amageli shi amagele s. f. 1. (Mai ales la pl.) Amagire viclenie minciuna. Intruna din zile... scoate vornicul din sat pe oameni la o claca de dres drumul... shi cind deodata numai iaca vedem in prund citziva oameni claie peste gramada shi unul din ei mugind puternic... Pe baditza Vasile il prinsese la oaste cu arcanul... Asha cu amagele se prindeau pe vremea aceea flacaii la oaste. CREANGA A. 8. Preocupare marunta naiva (cu care se amageshte cineva). Dar vremea trecea cu amagele shi eu creshteam pe nesimtzite shi tot alte ginduri imi zburau prin cap shi alte placeri mi se deshteptau in suflet. CREANGA A. 35. 2. (Rar) Mijloc de a amagi pe cineva momeala. V. nada. Onofrei Cos... arunca amageala ciinilor sa nul latre. STANCU D. 294.

AMAGEÁLA amageli s. f. Amagire viclenie minciuna. ♦ Preocupare marunta naiva. [Pl. shi: (reg.) amagele] Din amagi + suf. eala

AMAGEÁLA ~éli f. Mijloc folosit pentru a inshela bunacredintza a cuiva; escrocherie. ◊ A umbal cu ~eli a umbla cu inshelaciuni; a avea obishnuintza de a amagi. [G.D. amagelii] /a amagi + suf. ~eala

amageala f. 1. amagire trecatoare; 2. pl. nimicuri: vremea trecea cu amagele CR.

amageála f. pl. elĭ. Vechĭ saŭ rar. Amagire. Pl. vechĭ (azĭ fam.) amagele: la prins cu amagele.

amageála s. f. g.d. art. amagélii; pl. amagéli

amageála s. f. g.d. art. amagélii; pl. amagéli

amageala

amageala geli.