aldin, ~ă [At: DA / Pl: ~e / E: it aldìno] 1-2 sf, a (Îs) Literă ~ă sau caracter ~) (Caracter tipografic sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor obișnuite Si: gras. 3 sn Text cules cu litere sau cu caractere aldine (2).

ALDÍN, -Ă, aldini, -e, adj. (Numai în expr.) Caracter aldin sau literă aldină = literă tipografică cu conturul mai plin decît al literelor obișnuite, folosită pentru a scoate în relief un cuvînt sau un pasaj dintr-un text; literă grasă. (Substantivat, f.) Text tipărit cu aldine.

ALDÍN, -Ă, aldine, adj. n. și f. (În expr.) Caracter aldin sau literă aldină (și substantivat, f.) = literă tipografică cu conturul mai plin decât al literelor obișnuite; literă grasă. – It. aldino.

ALDÍN, -Ă adj., s.f. (Poligr.) Caracter aldin = Caracter tipografic cu conturul mai plin; literă grasă. ♦ Ediție de texte imprimată cu astfel de caractere. [< it. aldino, cf. Aldo Manuzio – tipograf și editor din Veneția].

ALDÍN, -Ă I. adj., s. f. (caracter de literă tipografică) cu floarea dreaptă, dar cu conturul mai plin; gras. II. s. n. text imprimat cu asemenea caractere. (< it. aldino)

ALDÍN ~ă (~i, ~e) (despre litere de tipar) Care are liniile mai groase decât cele obișnuite. /<it. aldino

*aldín, -ă adj. (it. aldino, după numele celebruluĭ Aldo Manuzio, care trăĭa în Veneția pe la 1500). Litere aldine, litere de tipar grase (groase).

aldín adj. m., pl. aldíni; f. aldínă, pl. aldíne

aldín adj. m., pl. aldíni; f. sg. aldínă, pl. aldíne

ALDÍN adj., s. (TIPOGR.) compact, gras. (Literă ~.)

ALDIN adj., s. (TIPOGR.) compact, gras. (Literă ~.)

ALDÍN, -Ă adj. (< it. aldino): în sintagma literă aldină (v.).

ALDÍN, -Ă. (< it.) adj., s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are liniile mai groase, mai pline decît acelea ale caracterelor sau ale liniilor drepte obișnuite; gras (I 1). A. au fost folosite pentru prima oară în 1494 de tipograful italian Aldo Manuzio, de unde le vine și numele.