ALBÁSTRU A albashtri stre adj. s. n. 1. Adj. Care are culoarea cerului senin. ♦ Fig. Melancolic trist sumbru. ◊ Expr. Inimaalbastra = a) suflet trist p. ext. tristetze jale; b) necaz manie furie. Cu (sau de) sange albastru = de neam mare ales; nobil. (Fam.) E (cam) albastru = e (cam) rau (cam) neplacut situatzia e (cam) dificila. 2. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii situata intre verde shi indigo; culoarea descrisa mai sus; albastreala albastrime. ◊ Albastru de metilen = colorant albastru (1) folosit in vopsitorie in lucrari de biologie shi in medicina. Albastru de Prusia (sau de Berlin) = ferocianura de fier folosita k pigment albastru (1). ◊ Compuse: albastruazuriu = albastru (1) cu nuantze azurii; albastrudeschis = albastru (1) mai putzin intens. Lat. albaster (albus).

albástrudeschís adj. m. pl. albáshtrideschís art. albáshtriideschís; f. albástradeschís pl. albástredeschís