agregare sf [At: DA ms / Pl: ~gari / E: agrega] 1 (D. elemente) Unire (intrun tot) Si: agregatzie (1) alipire. 2 Fiecare dintre starile de consistentza shi rezistentza diferite sub care se pot prezenta substantzele Si: agregatzie (2).

AGREGÁRE agregari s. f. Faptul de a se agrega; alipire unire intrun tot. Agregarea shi dezagregarea moleculelor. ◊ Stare de agregare (a corpurilor) = fiecare din cele trei stari sub care se poate prezenta materia. Starile de agregare sint: starea solida lichida shi gazoasa.

AGREGÁRE agregari s. f. Faptul de a se agrega; alipire. ◊ Stare de agregare (a corpurilor) = fiecare dintre starile de consistentza diferita sub care se poate prezenta materia.

AGREGÁRE s.f. Faptul de a se agrega; unire a unor partzi intre care nu exista o legatura intima; unire intrun tot; agregatzie. ◊ Stare de agregare = fiecare dintre cele trei stari de consistentza sub care se poate prezenta materia. [< agrega].

AGREGÁRE s. f. faptul de a se agrega; agregatzie. ♦ stare de ~ = fiecare dintre cele trei stari de consistentza a materiei. (< agrega)

*agregáre f. Actziunea de a agrega de a uni de a conglomera.

agregatzi(un)e f. 1. admiterea la titlul de agregat; 2. Fiz. impreunarea partzilor unui tot.

agregáre (agre) s. f. g.d. art. agregắrii; pl. agregắri

agregáre s. f. (sil. gre) g.d. art. agregarii; pl. agregari