agregație sf [At: PONI, CH. 10 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr aggregation, lat aggregatio] 1-2 (Chm) Agregare (1-2). 3 (Iuz) Primire într-o societate (sau companie). 4 (Iuz) Titlul de agregat la o universitate. 5 (Iuz) Funcția de agregat la o universitate.

AGREGÁȚIE¹ s. f. Agregare. Puterea care atrage moleculele unui corp se numește putere de agregație sau coeziune. * Material de agregație = material mineral fărîmițat mărunt, care se așterne peste macadamul bătătorit pentru a umple golurile dintre pietrele acestuia. – Pronunțat: -ți-e.

AGREGÁȚIE² s. f. (În vechea organizare a învățămîntului universitar) Calitatea de profesor agregat. Examen de agregație.

AGREGÁȚIE s. f. Agregare. – Fr. agrégation (lat. lit. aggregatio, -onis).

AGREGÁȚIE s.f. (Rar) Agregare. [Var. agregațiune s.f. / cf. fr. agrégation, lat. aggregatio].

AGREGÁȚIE s. f. 1. agregare. 2. (în unele țări) concurs pentru postul de profesor agregat. (< fr. agrégation, lat. aggregatio)

*agregațíe f. (d. agregat). Fam. Calitatea de agregat, Catedra de agregat.

agregațiune sf vz agregație

AGREGAȚIÚNE s.f. v. agregație.

agregați(un)e f. 1. admiterea la titlul de agregat; 2. Fiz. împreunarea părților unui tot.

*agregațiúne f. (lat. aggregátio, -ónis. V. congregațiune). Admiterea într’un corp. Gradu de agregat. Fiz. Agregare, lipirea maĭ multor părțĭ la un loc. – Și -áție.

agregáție (a-gre-, -ți-e) s. f., art. agregáția (-ți-a), g.-d. agregáții, art. agregáției

agregáție s. f. (sil. -gre-, -ți-e), art. agregáția (sil. -ți-a), g.-d. art. agregáției; pl. agregáții

agregație