opțiuni
  • info

14 definiții pentru agărlâc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AGĂRLẤC, agărlâcuri, s. n. (Înv.) Calabalâc. – Din tc. ağırlık „greutate”.

AGĂRLẤC, agărlâcuri, s. n. (Înv.) Calabalâc. – Din tc. ağırlık „greutate”.

agărlâc sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 288/23 / V: agâr~, ang~ / Pl: ~uri / E: tc agirlik] (Înv) Bagaj.

AGĂRLẤC, agărlâcuri, s. n. (Înv.) Bagaj (mult); calabalâc. – Tc. ağırlık „greutate”.

agârlấc sn vz agărlâc

angărlâc sn vz agărlâc corectată

AGĂRLÎ́C, agărlîcuri, s. n. (Învechit) Bagaj mult, calabalîc. I-au luat cai, șele și agărlîc, atît al lui cît ș-al slujitorilor. SADOVEANU, Z. C. 110.

AGĂRLÎC s. n. (Mold., ȚR) Bagaj, calabalîc. A: Au trimes de i-au adus agarlîcul. CRB, 168r. Au trecut și ei cu zahereaua și cu tot argălîcul NECULCE, s. v. argălîc. Gătesc rădvane, carăle si care pentru agârlîc. GHEORGACHI; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); PSEUDO-MUSTE; NECULCE; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU, s. v. argălîc. B: Lăsat-au acolo carăle și alt agarlîc ce au fost. R. GRECEANU. Variante: argălîc (NECULCE, s. v. argălîc; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU, s. v. argălîc). Etimologie: tc. ağirlík.

ARGĂLÎC s. n. v. agărlîc.

agîrlî́c n., pl. urĭ (turc. aghyrlyk, d. aghyr, greŭ: bg. agyrlyk, zestre). Rar azĭ. Bagaj, calabalîc (maĭ ales militar). Fig. Calabalîc, harhat, hărmălaĭe, zăhăĭală. – Și angarlîc, argalîc, ardalîc, hardalîc, harhalîc (nord). Și harhalic, gașcă, tovărășie de oamenĭ răĭ. V. podgheaz.

angarlîc, V. agîrlîc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

agărlấc (înv.) s. n., pl. agărlấcuri

agărlâc s. n., pl. agărlâcuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AGĂRLÂC s. v. bagaj.

agărlîc s. v. BAGAJ.

Intrare: agărlâc
agărlâc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agărlâc
  • agărlâcul
  • agărlâcu‑
plural
  • agărlâcuri
  • agărlâcurile
genitiv-dativ singular
  • agărlâc
  • agărlâcului
plural
  • agărlâcuri
  • agărlâcurilor
vocativ singular —
plural —
argălâc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argălâc
  • argălâcul
plural
  • argălâcuri
  • argălâcurile
genitiv-dativ singular
  • argălâc
  • argălâcului
plural
  • argălâcuri
  • argălâcurilor
vocativ singular —
plural —
agârlâc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agârlâc
  • agârlâcul
plural
  • agârlâcuri
  • agârlâcurile
genitiv-dativ singular
  • agârlâc
  • agârlâcului
plural
  • agârlâcuri
  • agârlâcurilor
vocativ singular —
plural —
angărlâc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • angărlâc
  • angărlâcul
plural
  • angărlâcuri
  • angărlâcurile
genitiv-dativ singular
  • angărlâc
  • angărlâcului
plural
  • angărlâcuri
  • angărlâcurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

agărlâc, agărlâcurisubstantiv neutru

  • 1. învechit Bagaj mult. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bagaj calabalâc
    • format_quote I-au luat cai, șele și agărlîc, atît al lui cît ș-al slujitorilor. SADOVEANU, Z. C. 110. DLRLC
etimologie:
  • limba turcă ağırlık „greutate” DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.