11 definiții pentru afectare (mâhnire, lezare)
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (2)
- relaționale (2)
- jargon (1)
Explicative DEX
AFECTÁRE2, afectări, s. f. Faptul de a (se) afecta2. – V. afecta2.
AFECTÁRE2, afectări, s. f. Faptul de a (se) afecta2. – V. afecta2.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
afectare2 sf [At: DA / Pl: ~tări / E: afecta2] 1 Impresionare. 2 Întristare. 3 Simulare a unei anumite stări. 4 Comportare nenaturală. 5 Prejudiciere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AFECTÁRE2, afectări, s. f. Faptul de a afecta2. Privi tablourile, care nu-l interesau, cu o afectare distinsă. CAMIL PETRESCU, N. 168.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AFECTÁRE, afectări, s. f. Faptul de a afecta.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AFECTÁRE s.f. Faptul de a afecta. ♦ Lipsă de naturalețe (în vorbire, în purtare); afectație. [< afecta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
afectare f. 1. fapta de a afecta; 2. destinațiune particulară: afectarea unei sume.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
afectáre s. f., g.-d. art. afectắrii; pl. afectắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
afectáre (destinare, mâhnire) s. f., g.-d. art. afectării; pl. afectări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
AFECTÁRE s. artificialitate, căutare, emfază, grandilocvență, manierism, patos, prețiozitate, retorism, (pop. și fam.) izmeneală, scălâmbăială. (Un stil plin de ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AFECTARE s. artificialitate, căutare, emfază, grandilocvență, manierism, patos, prețiozitate, retorism. (Un stil plin de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Jargon
AFECTARE. Subst. Afectare, emfază, patos, exagerare, exagerație (rar). Retorism, prețiozitate (rar), retorică (peior.), gongorism. Fandoseală (fam.), fasolire (fam.), ifos, izmeneală (fam.), ostentație. Înfumurare, închipuire, îngîmfare, mîndrie, mîndrire (rar), orgoliu, fatuitate (livr.), vanitate, ighemonicon (grecism înv.); trufie, trufă (înv.), aroganță, morgă (livr.), semeție, ocoșie (reg.), fudulie, fală, făloșie (reg.); prezumție (livr.), supraestimare, grandilocvență (livr.), grandomanie, megalomanie. Artificialitate, artificiozitate (rar); manierism, bufonerie, cabotinism, bufonadă (rar), caraghioslîc, comicărie. Prefăcătorie, disimulare, simulare, simulație, ipocrizie, fățărnicie, fariseism. Mofturi (fam.), fasoane (fig., fam.), nazuri (pop. Și fam.), mutre (fam.), grimase, fițe (fam.), ifose, marafeturi (pop. Și fam.). Bufon, saltimbanc, comediant (fig.), cabotin; fandosit (fam.), sclifosit (fam.), izmenit (fam-). Adj. Afectat, emfatic, patetic, exagerat. Retoric, prețios, bombastic, gongoric, înflorit (fig.), pretențios, pompos, umflat (fig.), grandilocvent (livr.). Fandosit (fam.), sclifosit (fam.), fasolit (fam.), izmenit (fam.). Înfumurat, închipuit, îngîmfat, mîndru, împăunat (reg.), umflat îb pene, plin de sine, fălos, ocoș (reg.), fudul, încrezut, trufaș, semeț, vanitos, orgolios, țîfnos (pop.), cu nasu-n sus. Prefăcut, ipocrit, disimulat, fățarnic, fariseic. Teatral, manierat, căutat, nenatural, artificial, artificios (rar); bufon (rar), caraghios, comic. Mofturos, năzuros. Vb. A fi afectat, a (se) afecta (rar), a se fandosi (fam.), a se fasoli (fam.), a se sclifosi (fam.), a-și da aere, a se izmeni (fam.), a face fasoane, a-și da ochii peste cap, a se grozăvi, a face pe grozavul, a se făli (peior.), a se făloși (reg.), a se fuduli, a călca popește, a se umfla în pene; a se înfumura, a se îngîmfa, a se împăuna, a fi închipuit, a ține nasul sus, a nu-i ajunge cu prăjina la nas. A mima, a se maimuțări, a juca teatru, a poza (peior.); a face mutre; a cocheta, a se da în spectacol; a face nazuri, a face fițe (fam.), a-și da ifose. V. capriciu, exagerare, grandilocvență, îngîmfare, mîndrie, ostentație.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
afectare, afectărisubstantiv feminin
-
- Privi tablourile, care nu-l interesau, cu o afectare distinsă. CAMIL PETRESCU, N. 168. DLRLC
- 1.1. Lipsă de naturalețe (în vorbire, în purtare). MDA2 DNsinonime: afectație
- 1.2. Impresionare. MDA2sinonime: impresionare
- 1.3. Întristare. MDA2sinonime: întristare
- 1.4. Simulare a unei anumite stări. MDA2
- 1.5. Prejudiciere. MDA2sinonime: prejudiciere
-
etimologie:
- afecta DEX '09 MDA2 DN