adresa [At: (a. 1776) URICARIUL I 181 / Pzi: ~sez / E: fr adresser] 1 vt A trimite o scrisoare un pachet la o anumita adresa. 2 vt A scrie adresa pe o scrisoare un pachet etc. 34 vtr A (se) indrepta cu vorba catre cineva. 56 vtr A (se) indrepta catre o persoana institutzie cu o invitatzie cerere etc.

ADRESÁ adresez vb. I. (Construit cu dativul sau mai rar cu determinari introduse prin prep. «la» sau «catre») 1. Refl. A se indrepta cu vorba catre cineva. Voi nu shtitzi nimic?... se adresa colonelul... celorlaltzi doi soldatzi. SAHIA N. 76. ◊ Tranz. Adresindui peste masa citeva vorbe greceshti paru al intreba dacai place junghiul (= pumnalul)... cu manunchi de fildesh. SADOVEANU Z. C. 136. Imi adresase acele vorbe un baietanash. SADOVEANU N. F. 53. 2. Tranz. A indrepta (catre o persoana sau o institutzie) o invitatzie o cerere o rugaminte scrisa sau verbala; a face apel la. A adresat o cerere catre Ministerul Comunicatziilor. ◊ Imi pare rau k nu trage aci in gazda directorul pentru k ash fi avut de adresat o petitziune de jalba. ALECSANDRI T. I 275. ◊ Refl. Nu gasira nimic mai nimerit decit sa se adreseze la Poarta. NEGRUZZI S. 1 331. 3. Tranz. (Cu privire la petitzii sau scrisori) A scrie titlul sau adresa care arata catre cine e indreptat textul.

ADRESÁ adresez vb. I. Refl. shi tranz. 1. A (se) indrepta (cu) vorba catre cineva. 2. A (se) indrepta catre o persoana o institutzie etc. (cu) o invitatzie o cerere etc.; a face apel la... ♦ Tranz. A scrie adresa pe o scrisoare pe un pachet etc. Fr. adresser.

ADRESÁ vb. I. 1. tr. A trimite direct (cuiva) o scrisoare o cerere o plangere. 2. tr. A scrie titlul sau adresa (pe o cerere sau pe o scrisoare). 3. refl. Ashi indrepta cuvantul catre cineva a vorbi cuiva; a face apel la... [P.i. sez. / < fr. adresser].

ADRESÁ vb. I. tr. 1. a trimite direct o scrisoare o cerere. 2. a scrie adresa (pe o cerere pe o scrisoare). II. refl. ashi indrepta cuvantul catre cineva; a face apel la. (< fr. adresser)

A ADRESÁ ~éz tranz. 1) (scrisori plicuri pachete etc.) A prevedea cu adresa. 2) (cereri solicitari etc.) A trimite direct; a orienta catre cineva. /<fr. adresser

A SE ADRESÁ ma ~éz intranz. 1) A se indrepta cu vorba catre cineva (pentru a intreba a cere o explicatzie etc.). 2) A inainta o adresa (o cerere o scrisoare oficiala etc.). /<fr. adresser

adresà v. 1. a trimite direct: a adresa o scrisoare; 2. a indrepta vorba catre cineva ai vorbi; 3. a recurge la a se indrepta catre cineva.

*adreséz v. tr. (fr. adresser d. dresser a indrepta a dresa. V. dresez drept). Indrept o scrisoare (un pachet) la adresa cuĭva: ĭam adresat o scrisoare. V. refl. Ma indrept spre cineva i vorbesc. Apelez: nu maĭ am cuĭ (saŭ la cine) sa ma adresez.

adresá (a ~) (adre) vb. ind. prez. 3 adreseáza

adresá vb. (sil. dre) ind. prez. 1 sg. adreséz 3 sg. shi pl. adreseáza

ADRESÁ vb. 1. v. inainta. 2. v. expedia.

ADRESA vb. 1. a expedia a inainta a trimite. (~ o cerere.) 2. a expedia a scrie a trimite (reg.) a mina. (Cui iai ~ scrisoarea?)