ADRESÁ adresez vb. I. (Construit cu dativul sau mai rar cu determinari introduse prin prep. «la» sau «catre») 1. Refl. A se indrepta cu vorba catre cineva. Voi nu shtitzi nimic?... se adresa colonelul... celorlaltzi doi soldatzi. SAHIA N. 76. ◊ Tranz. Adresindui peste masa citeva vorbe greceshti paru al intreba dacai place junghiul (= pumnalul)... cu manunchi de fildesh. SADOVEANU Z. C. 136. Imi adresase acele vorbe un baietanash. SADOVEANU N. F. 53. 2. Tranz. A indrepta (catre o persoana sau o institutzie) o invitatzie o cerere o rugaminte scrisa sau verbala; a face apel la. A adresat o cerere catre Ministerul Comunicatziilor. ◊ Imi pare rau k nu trage aci in gazda directorul pentru k ash fi avut de adresat o petitziune de jalba. ALECSANDRI T. I 275. ◊ Refl. Nu gasira nimic mai nimerit decit sa se adreseze la Poarta. NEGRUZZI S. 1 331. 3. Tranz. (Cu privire la petitzii sau scrisori) A scrie titlul sau adresa care arata catre cine e indreptat textul.