ADEVẮR adevaruri s. n. 1. Concordantza intre cunoshtintzele noastre shi realitatea obiectiva; oglindire fidela a realitatzii obiective in gandire; ceea ce corespunde realitatzii ceea ce exista sau sa intamplat in realitate. ◊ Adevar obiectiv = contzinutul obiectiv al reprezentarilor omului care corespunde realitatzii lumii obiective independent de subiectul cunoscator. Adevar relativ = reflectare justa insa aproximativa limitata a realitatzii. ◊ Loc. adv. Intradevar sau in adevar = corespunzator realitatzii in realitate de fapt. ♦ Conshtiintza absoluta a autenticitatzii shi valabilitatzii contzinutului credintzei religioase; realitatea spirituala k subiect al revelatziei shi obiect al credintzei. 2. Justetze exactitate. Lat. ad + de + verum.

adevar [At: CORESI ap. HEM 318 / V: (inv) ~vara^[1] sf / Pl: ~uri / E: lat ad + de + verum] 1 av (Inv) (Cu) adevarat. 2 av (Ave; inv) Adevarat. 3 i (Inv) Amin. 4 a (Inv) Adevarat. 5 av (Inv; cu prep „in” „intru” „de” „cu”) intradevar. 6 sn Ceea ce corespunde realitatzii Si: (inv) adevarare adevaratat adevericiune adeverintza (1) adeveritura. 7 sm Ceea ce este real existent. 8 sn Ceea ce este drept exact. corectata

ADEVẮR adevaruri s. n. 1. Concordantza intre cunoshtintzele noastre shi realitatea obiectiva; oglindire fidela a realitatzii in gandire; ceea ce corespunde realitatzii ceea ce exista sau sa intamplat in realitate. ◊ Adevar obiectiv = contzinutul obiectiv al reprezentarilor omului care corespunde realitatzii lumii obiective independent de subiectul cunoscator. Adevar relativ = reflectare justa insa aproximativa limitata a realitatzii. ◊ Loc. adv. Intradevar sau in adevar = in realitate de fapt. 2. Justetze exactitate. Viitorul a confirmat adevarul calculelor sale. Lat. ad + de + verum.

ADEVẮR adevaruri s. n. 1. (In opozitzie cu eroare) Concordantza desavirshita confirmata de practica intre perceptziile noastre shi natura obiectiva a lucrurilor percepute; cunoshtintza autentica despre realitatea obiectiva reprezentind o reflectare justa a acesteia. Antitezele dintre adevar shi eroare bine shi rau identitate shi diversitate necesitate shi intimplare care vechea metafizica inca raspindita nu lea invins nu mai impresioneaza pe nimeni caci acum se shtie k aceste antiteze nu au decit o valabilitate relativa k ceea ce a fost recunoscut acum k adevarat are latura sa greshita azi ascunsa dar care se va ivi mai tirziu intocmai cum ceea ce a fost recunoscut acum k greshit are shi latura sa adevarata in virtutea careia a putut sa treaca pina acum drept adevar. MARXENGELS O. A. II 353. ◊ Adevar obiectiv = contzinutul obiectiv al reprezentarilor omului care corespunde realitatzii lumii obiective shi este independent de conshtiintza omului. Afirmatzia shtiintzelor naturii k pamintul a existat inaintea omenirii este un adevar obiectiv. LENIN MAT. EMP. 131. Adevar relativ = adevar admis de shtiintza intro anumita etapa istorica care urmeaza a fi dezvoltat verificat shi precizat shi care constituie o treapta in cucerirea adevarului absolut. Pentru materialismul dialectic nu exista o linie de demarcatzie de netrecut intre adevarul relativ shi cel absolut. LENIN MAT. EMP. 145. Adevar absolut = adevar alcatuit din suma adevarurilor relative care nu poate fi dezmintzit in viitor care reprezinta cunoashterea completa sub toate aspectele a lumii obiective shi de care omenirea se apropie din ce in ce mai mult. Prin natura ei gindirea omeneasca e prin urmare in stare sa ne dea shi ne da adevarul absolut care se alcatuieshte din suma adevarurilor relative. Fiecare treapta a dezvoltarii shtiintzei adauga noi grauntze Ia aceasta suma a adevarului absolut limitele fiecarui postulat shtiintzific fiind totodata relative shi anume cind largite cind ingustate de ulterioara sporire a cunoshtintzelor. LENIN MAT. EMP. 144. 2. (De obicei in opozitzie cu minciuna) Ceea ce corespunde realitatzii ceea ce in fapt este adevarat. In toate adevarurile vietzii in tot ce e freamat puternic shi nou Razbate strabate maretzul ecou Al zilei maretze cen veci nu va trece: Noiembrie shapte din shaptesprezece! DESHLIU G. 46. Adevarul... nui decit unul dar dumneata nul pricepi. SADOVEANU N. F. 46. Neam jucat dea «adevarul shi minciuna» shi cind mia venit mie rindul iam spus cai urita shi frumoasa; treaba ei daco luat pe «urita» drept adevar shi pe «frumoasa» drept minciuna. HOGASH H. 86. Se da de ceasul mortzii k nu putea descoperi adevarul. ISPIRESCU L. 21. ◊ (intarit prin «adevarat») Nu umblau cu vicleshuguri... Rosteau adevarul adevarat. PAS L. I 111. Adevarul adevarat e k are doua mari slabiciuni. CAMIL PETRESCU T. II 74. ♦ Loc. adv. Intradevar sau in adevar = in realitate de fapt. Intradevar bunicule... acuma miam adus aminte carei lucrul cel mai bun pe lume. SADOVEANU N. F. 30. Ma uit... in adevar la citziva pashi inaintea calului zaresc o mogildeatza mica sarind shi tzopaind. CARAGIALE O. I 334. (Invechit) Cu adevar = cu adevarat. Ianache Vacarescu fu cu adevar un om in veci memorabil. ODOBESCU S. I 327. 3. (In opozitzie cu inexactitate) Justetze exactitate. Fenomenele... sa confirmeze adevarul calculelor sale. BALCESCU O. II 10.

ADEVẮR adevaruri s. n. 1. (In opozitzie cu eroare) Concordantza desavarshita confirmata de practica intre perceptziile noastre shi natura obiectiva a lucrurilor percepute; cunoshtintza autentica despre realitatea obiectiva reprezentand a reflectare justa a acesteia. ◊ Adevar obiectiv = contzinutul obiectiv al reprezentarilor omului care corespunde realitatzii lumii obiective shi este independent de conshtiintza omului. Adevar relativ = adevar obiectiv conditzionat istoriceshte susceptibil in permenentza de transformari shi perfectzionari. Adevar absolut = suma adevarurilor relative privite in devenirea lor infinita. 2. (In opozitzie cu minciuna) Ceea ce corespunde realitatzii ceea ce exista sau sa intamplat in realitate. ◊ Loc. adv. Intradevar sau in adevar = in realitate de fapt. 3. (In opozitzie cu inexactitate) Justetze exactitate. Viitorul a confirmat adevarul calculelor sale. Lat. ad + de + verum.

ADEVAR ~uri n. 1) Ceea ce corespunde realitatzii. A spune ~ul. ◊ Intradevar sau in ~ de fapt; in realitate. 2) filoz. Reflectare fidela a realitatzii obiective in conshtiintza omului. ◊ ~ obiectiv reflectare a realitatzii existente independent de conshtiintza omului. ~ relativ reflectare justa dar limitata aproximativa a realitatzii. /<lat. ad de verum

ADEVAR adj. shi adv. 1. Adv. (Mold. Trans. SV) Cu adevarat intradevar. A: Dumnedzau miluiashte shi ne spaseashte adevar. DVS 22r; cf. STOICA. C: Adevar shi noi oameni sintem shi am putut shi greshi. N TEST. (1648); cf. VCC 286. 2. Adj. (Mold. Crish.) Adevarat. A: Pentru plins... carea iaste... facatoriu bucuriei ceii adeveare. L SEC. XVII 72v; cf. VARLAAM; URECHE; ARSENIE DIN BISERICANI; DOSOFTEI PS; L SEC. XVII 16v. ◊ (Substantival) Am marturisit adevara. VARLAAM; cf. DOSOFTEI PSALTIRE 1680. ◊ Loc. adv. Cu adevara De adevara Intradevara = cu adevarat intradevar. Cf. DOSOFTEI PS. C: Tu eshti adevaru Dumnedzu. MISC. SEC. XVII 59r. Etimologie: ad + de + verum. Cf. ashashi (2) bizuit; firesh (2) prisne (2).

1) adevắr n. pl. urĭ (d. adevar 2). Calitatea lucruluĭ adevarat realitate. Principiŭ axioma maxima: adevarurĭ matematice. Sinceritate: a vorbi cu accentu adevaruluĭ. Pict. shi sculpt. Expresiune fidela a naturiĭ: e adevar in acest cap. in adevar intr’adevar in realitate adevarat chear cum este. Vechĭ ara f. pl. ere (k vara vere fem. d. var). shi deadevar (ea dift.) pl. urĭ. In vest adavar.

intradevắr/(pop.) in adevắr loc. adv.

intradevar

in adevắr v. intradevắr

in adevar loc. adv.

intradevar.

ADEVAR. Subst. Adevar adevaruladevarat veritate (rar) veridicitate veracitate (livr.); verosimilitate (rar) verosimilitudine (rar) autenticitate certitudine realitate dreptate valabilitate validitate existentza obiectiva lucru real stare de fapt realitate; exactitate precizie obiectivitate impartzialitate nepartinire (pop.) dreptate justetze echitate; cinste corectitudine onestitate probitate (livr.). Axioma; truism (livr.). Adj. Adevarat veridic; veritabil autentic; real obiectiv; valabil valid; natural firesc nefalsificat exact precis infailibil; just drept corect onest prob (livr.) cinstit impartzial nepartinitor (pop.) obiectiv echitabil; indiscutabil netagaduit indubitabil (frantzuzism) cert neindoios neindoielnic sigur; verosimil plauzibil admisibil posibil. Vb. A fi adevarat a corespunde cu adevarul; a fi real a fi valabil. A se confirma a se adeveri a se dovedi adevarat. A descoperi (a afla) adevarul a dezvalui adevarul a da de adevar; a stabili adevarul a despartzi apele de uscat; a privi adevarul in fatza a spune verde in ochi (in fatza); a fi de partea adevarului a se apropia de adevar. A demonstra a adeveri a dovedi a proba a confirma a recunoashte a considera valabil. Adv. Intradevar in adevar desigur cu adevarat in realitate de fapt de buna seama pe buna dreptate in fapt; (in mod) just; conform adevarului; fara indoiala neindoielnic neindoios fara discutzie incontestabil indiscutabil; precis in mod precis negreshit. V. aforism certitudine cinste dreptate sinceritate.