ADEVAR. Subst. Adevar adevaruladevarat veritate (rar) veridicitate veracitate (livr.); verosimilitate (rar) verosimilitudine (rar) autenticitate certitudine realitate dreptate valabilitate validitate existentza obiectiva lucru real stare de fapt realitate; exactitate precizie obiectivitate impartzialitate nepartinire (pop.) dreptate justetze echitate; cinste corectitudine onestitate probitate (livr.). Axioma; truism (livr.). Adj. Adevarat veridic; veritabil autentic; real obiectiv; valabil valid; natural firesc nefalsificat exact precis infailibil; just drept corect onest prob (livr.) cinstit impartzial nepartinitor (pop.) obiectiv echitabil; indiscutabil netagaduit indubitabil (frantzuzism) cert neindoios neindoielnic sigur; verosimil plauzibil admisibil posibil. Vb. A fi adevarat a corespunde cu adevarul; a fi real a fi valabil. A se confirma a se adeveri a se dovedi adevarat. A descoperi (a afla) adevarul a dezvalui adevarul a da de adevar; a stabili adevarul a despartzi apele de uscat; a privi adevarul in fatza a spune verde in ochi (in fatza); a fi de partea adevarului a se apropia de adevar. A demonstra a adeveri a dovedi a proba a confirma a recunoashte a considera valabil. Adv. Intradevar in adevar desigur cu adevarat in realitate de fapt de buna seama pe buna dreptate in fapt; (in mod) just; conform adevarului; fara indoiala neindoielnic neindoios fara discutzie incontestabil indiscutabil; precis in mod precis negreshit. V. aforism certitudine cinste dreptate sinceritate.