ACÚT, -Ă, acuți, -te, adj. 1. Ascuțit, pătrunzător. ♦ (Despre dureri; adesea fig.) Intens, violent. 2. (Despre boli) Cu evoluție rapidă, cu caracter de criză. 3. (Muz.; despre sunete) Înalt, ascuțit², subțire. – Din lat. acutus, it. acuto.

acut, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 24 / Pl: ~uți, ~e / E: lat acustus] 1 (Grm; d. accent) Ascuțit. 2 (Bot; d. frunze) Ascuțit. 3 (Med; d. boli, în opoziție cu „cronic”) Care are o evoluție rapidă și manifestări intense. 4 (Muz; d. sunete) înalt.

ACÚT, -Ă, acuți, -te, adj. 1. Ascuțit, pătrunzător. 2. (Despre boli) Cu evoluție rapidă, cu caracter de criză. 3. (Muz.; despre sunete) Înalt, ascuțit², subțire. – Din lat. acutus, it. acuto.

ACÚT, -Ă, acuți, -te, adj. 1. Pătrunzător, puternic, violent. Durere acută. ◊ Senzațiile erau tari, acute, priveliștea, era pentru el un tablou spălat și redat în culorile lui vii. CAMIL PETRESCU, N. 63. 2. (Despre boli, în opoziție cu cronic) Cu evoluție rapidă, cu caracter de criză, brusc. Apendicită acută. 3. (Muz., despre note) înalt, ascuțit. Registru acut.

ACÚT, -Ă, acuți, -te, adj. 1. Pătrunzător, puternic, violent. Senzațiile erau tari, acute (CAMIL PETRESCU). 2. (Despre boli) Cu evoluție rapidă, cu caracter de criză; brusc. 3. (Muz.; despre sunete) Înalt, ascuțit. – Lat. lit. acutus (it. acuto).

ACÚT, -Ă adj. 1. Ascuțit, pătrunzător, violent. 2. (Despre boli) Ajuns la o stare critică. 3. (Muz.; despre note) Înalt, ascuțit. [< lat. acutus, cf. it. acuto].

ACÚT, -Ă adj. 1. ascuțit, pătrunzător. 2. (despre durere) intens, violent. 3. (despre boli) cu evoluție rapidă. 4. (despre sunete) înalt, ascuțit. (< lat. acutus, it. acuto)

ACÚT ~tă (~ți, ~te) 1) Care este pătrunzător; ascuțit. Durere ~tă. 2) (despre boli) Care a ajuns la o stare critică. Apendicită ~tă. 3) Care necesită o rezolvare urgentă. 4) muz. Care este înalt; ascuțit. Registru ~. /<lat. acutus, it. acuto

acut a. 1. ascuțit: accent acut; 2. Muz. pătrunzător: voce acută; 3. profund, violent: durere acută; boală acută, boală gravă cu mersul repede în opozițiune cu boala cronică.

*acút, -ă adj., (lat. acútus). Ascuțit: accent acut. Fig. Violent: durere acută. Clar și pătrunzător: Voce acută.

+acut² adv. (bolnavă/bolnavi ~)

acút adj. m., pl. acúți; f. acútă, pl. acúte

acút adj. m., pl. acúți; f. sg. acútă, pl. acúte

ACÚT adj. 1. ascuțit, înalt, subțire, (reg.) țiflitor. (Sunete ~.) 2. adânc, ascuțit, intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, violent, viu. (O durere ~.)

ACUT adj. 1. ascuțit, înalt, subțire, (reg.) țiflitor. (Sunete ~.) 2. adînc, ascuțit, intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, violent, viu. (O durere ~.)

furt acut expr. (intl.) delapidare.