ACLAMÁTZIE aclamatzii s. f. (Mai ales la pl.) Urale aplauze prin care o multzime ishi manifesta entuziasmul sau aprobarea pentru cineva sau ceva; ovatzie aclamare. Din fr. acclamation lat. acclamatio.

aclamatzie sf [At: CADE / V: (inv) ~tziune / Pl: ~i / E: fr acclamation lat acclamatio] (Mpl) 13 Strigat de aprobare simpatie sau entuziasm. corectata

ACLAMÁTZIE aclamatzii s. f. (Mai ales la pl.) Manifestare a aprobarii sau a entuziasmului fatza de cineva sau de ceva prin urale sau prin aplauze; ovatzie aclamare. Din fr. acclamation lat. acclamatio.

ACLAMÁTZIE aclamatzii s. f. (Mai ales la pl.) Exclamatzie aratind aprobarea shi entuziasmul unui grup de persoane pentru cineva; aprobare prin exclamatzii a unei propuneri intro adunare; ovatzii. Delegatzii au fost primitzi cu aclamatzii. Pronuntzat: tzie.

ACLAMÁTZIE aclamatzii s. f. Manifestare a aprobarii sau a entuziasmului prin urale sau aplauze; ovatzie. Fr. acclamation (lat. lit. acclamatio onis).

ACLAMÁTZIE s.f. Exclamatzie de aprobare entuziasta fatza de cineva sau de ceva; ovatzie. [Gen. iei. Var. aclamatziune s.f. / cf. fr. acclamation it. acclamazione lat. acclamatio].

ACLAMÁTZIE s. f. manifestare de simpatie de aprobare entuziasta a unei multzimi; ovatzii. (< fr. acclamation lat. acclamatio)

ACLAMÁTZIE ~i f. Manifestare publica entuziasta a admiratziei insotzita de strigate de aprobare; ovatzie. [G.D. aclamatziei; Sil. aclamatzie] /<fr. acclamation lat. acclamatio ~onis

aclamatziune sf vz aclamatzie

ACLAMATZIÚNE s.f. v. aclamatzie.

aclamatzi(un)e f. 1. fapta de a aclama; 2. strigat de entuziasm; prin aclamatziune unanim shi fara a vota.

*aclamatziúne f. (lat. acclamátio ónis). Actziunea de a aclama strigat de aprobare unánima. Mod de a vota fara scrutin in adunarĭ: lege votata pin aclamatziunĭ. SHi átzie shi áre.

aclamátzie (acla tzie) s. f. art. aclamátzia (tzia) g.d. art. aclamátziei; pl. aclamátzii art. aclamátziile (tzii)

aclamátzie s. f. (sil. cla tzie) art. aclamátzia (sil. tzia) g.d. art. aclamátziei; pl. aclamátzii art. aclamátziile (sil. tzii)

aclamatzie

Aclamatzie ≠ huiduiala

ACLAMÁTZII s. pl. osanale (pl.) ovatzii (pl.) urale (pl.) (rar) vivat.

ACLAMATZII s. pl. osanale (pl.) ovatzii (pl.) urale (pl.) (rar) vivat. (Multzimea il intimpina cu ~.)

aclamatzie (lat. acclamatio shi adclamatio; gr. ἐπιφώνησις προσφώνησις; fr. shi engl. acclamation; it. acclamazione; germ. Akklamation; sl. aklamacija) strigat de bucurie de entuziasm de felicitare adresat de multzime zeitatzii imparatului sau unor inaltzi demnitari cunoscut la vechii evrei shi la romani. ♦ Patrunsa in cultul creshtin de la evrei a. apare k interventzie a credincioshilor in timpul slujbei (SHi duhului tau Amin etc.). ♦ La Bizantz a. ishi pastreaza sensul roman originar („in aceasta limba a trecutului [latina] aclama armata pe imparat caruia plebea din Constantinopol i striga totushi intro greceasca de strada urarea sa intru la multzi ani πολλὰ ἔτη” N. Iorga) pentru a se canta apoi in timpul ceremoniilor la curte in cinstea imparatului dar shi a membrilor familiei sale. O data cu creshterea autoritatzii patriarhului se disting doua categorii de a.: alaturi de πολυχρόνιον (polychronion) sau πολυχρόνισμα (polychronisma) adresat imparatului shi familiei imperiale se impune shi εὐφήμησις (euphemesis) adresat patriarhului altor ierarhi. A. reprezinta singura muzica laica transmisa de Bizantz in notatzie (IV) neumatica. ♦ A. a trecut shi in practica bis. romane; intalninduse in acel ἄξιόν ὲστιν (axion estin „vrednic este”) cantat in perioada medievala la incoronarea domnilor shi care se canta pana astazi la hirotonie la tedeum (2). (Multzi ani traiasca) shi cand participa un ierarh la slujba bisericeasca (Pre stapanul... ) ♦ Din punct de vedere stilistic muzical exista a. de tip melismatic* (intonate numai in prezentza inaltzilor demnitari laici shi bisericeshti) shi a. de tipul ecfonisului* (cantate atunci cand aceshti demnitari sunt doar pomenitzi in timpul slujbei).