aclamatzie (lat. acclamatio shi adclamatio; gr. ἐπιφώνησις προσφώνησις; fr. shi engl. acclamation; it. acclamazione; germ. Akklamation; sl. aklamacija) strigat de bucurie de entuziasm de felicitare adresat de multzime zeitatzii imparatului sau unor inaltzi demnitari cunoscut la vechii evrei shi la romani. ♦ Patrunsa in cultul creshtin de la evrei a. apare k interventzie a credincioshilor in timpul slujbei (SHi duhului tau Amin etc.). ♦ La Bizantz a. ishi pastreaza sensul roman originar („in aceasta limba a trecutului [latina] aclama armata pe imparat caruia plebea din Constantinopol i striga totushi intro greceasca de strada urarea sa intru la multzi ani πολλὰ ἔτη” N. Iorga) pentru a se canta apoi in timpul ceremoniilor la curte in cinstea imparatului dar shi a membrilor familiei sale. O data cu creshterea autoritatzii patriarhului se disting doua categorii de a.: alaturi de πολυχρόνιον (polychronion) sau πολυχρόνισμα (polychronisma) adresat imparatului shi familiei imperiale se impune shi εὐφήμησις (euphemesis) adresat patriarhului altor ierarhi. A. reprezinta singura muzica laica transmisa de Bizantz in notatzie (IV) neumatica. ♦ A. a trecut shi in practica bis. romane; intalninduse in acel ἄξιόν ὲστιν (axion estin „vrednic este”) cantat in perioada medievala la incoronarea domnilor shi care se canta pana astazi la hirotonie la tedeum (2). (Multzi ani traiasca) shi cand participa un ierarh la slujba bisericeasca (Pre stapanul... ) ♦ Din punct de vedere stilistic muzical exista a. de tip melismatic* (intonate numai in prezentza inaltzilor demnitari laici shi bisericeshti) shi a. de tipul ecfonisului* (cantate atunci cand aceshti demnitari sunt doar pomenitzi in timpul slujbei).