optziuni
  • info

14 definitzii pentru abjura

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ABJURÁ abjúr vb. I. Tranz. A renega public o credintza religioasa o doctrina o parere etc. Din fr. abjurer lat. abjurare.

ABJURÁ abjúr vb. I. Tranz. A renega public o credintza religioasa o doctrina o parere etc. Din fr. abjurer lat. abjurare.

abjura vt [At: MACEDONSKI O. II 117/ Pzi: ~jur / E: fr abjurer lat abjurare] A nega public o credintza religioasa o doctrina o conceptzie etc.

abjurá vb. I. tr. (compl. indica credintze doctrine opinii etc.) A renega public. ♦ Gener. A renuntza definitiv. • prez.ind. abjúr. / <fr. abjurer lat. abiurare „a tagadui”.

ABJURÁ abjúr vb. I. Tranz. (Rar) A se lepada de o credintza; a renega o doctrina o parere etc. [Julieta catre Romeo:] Renuntza lal tau tata abjuratzi al tau nume. MACEDONSKI O. II 117.

ABJURÁ abjúr vb. I. Tranz. (Rar) A se lepada de o credintza; a renega o doctrina o parere etc. Fr. abjurer (lat. lit. abjurare).

ABJURÁ vb. I. tr. (Rar) A renega public o religie. ♦ A renuntza la o doctrina la o parere etc. [< fr. abjurer lat. abiurare].

abjurá vb. tr. a renega public o credintza o doctrina o opinie. (< fr. abjurer lat. abiurare)

A ABJURÁ abjúr tranz. (doctrine conceptzii etc.) A renega in mod public. /<lat. abjurare fr. abjurer

abjurà v. 1. a se lepada prin juramant de o religiune de o doctrina; 2. fig. a renuntza la o parere a parasi cu totul.

*abjúr a á v. tr. (lat. abjúro are). Renuntz publicamente de la o religiune. Fig. Renuntz la o opiniune la un sentiment

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

abjurá (a ~) vb. ind. prez. 3 abjúra

abjurá vb. ind. prez. 1 sg. abjúr 3 sg. shi pl. abjúra

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ABJURÁ vb. a se lepada a renega. (A ~ de la o credintza.)

ABJURA vb. a se lepada a renega. (~ o credintza o doctrina.)

Intrare: abjura
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abjura
  • abjurare
  • abjurat
  • abjuratu‑
  • abjurand
  • abjurandu‑
 singular plural
  • abjura
  • abjuratzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • abjur
 (sa)
  • abjur
  • abjuram
  • abjurai
  • abjurasem
a II-a (tu)
  • abjuri
 (sa)
  • abjuri
  • abjurai
  • abjurashi
  • abjuraseshi
a III-a (el, ea)
  • abjura
 (sa)
  • abjure
  • abjura
  • abjura
  • abjurase
plural I (noi)
  • abjuram
 (sa)
  • abjuram
  • abjuram
  • abjuraram
  • abjuraseram
  • abjurasem
a II-a (voi)
  • abjuratzi
 (sa)
  • abjuratzi
  • abjuratzi
  • abjuraratzi
  • abjuraseratzi
  • abjurasetzi
a III-a (ei, ele)
  • abjura
 (sa)
  • abjure
  • abjurau
  • abjurara
  • abjurasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

abjura, abjurverb

  • 1. A renega public o credintza religioasa o doctrina o parere etc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: lepada renega
    • format_quote [Julieta catre Romeo:] Renuntza lal tau tata abjuratzi al tau nume. MACEDONSKI O. II 117. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.