abac¹ sn [At: CADE / Pl: ~ace / E: fr abaque lat abacus rs абака] Instrument pentru calcule aritmetice elementare format dintrun cadru de lemn cu vergele care se pot deplasa bile.

abác s. n. 1 Instrument pentru calcule aritmetice elementare alcatuit dintrun cadru cu vergele care se pot deplasa bile (colorate). 2 Tabel sau diagrama care permite rezolvarea rapida a unor calcule. • pl. ce. / fr. < abaque lat. abacus i germ. Abakus; cf. gr. ᾰβαξ ακoς „tablitza plansha”.

ABÁC abace s. n. Instrument de calculat alcatuit dintrun cadru de lemn cu zece vergele paralele care sint inshirate cite zece bile mici mobile de culori diferite.

ABÁC abace s. n. Instrument de calculat cu bile colorate. Fr. abaque (lat. lit. abacus).

ABÁC s.n. 1. Dispozitiv de calculat cu ajutorul unor bile mobile ashezate pe vergele orizontale shi paralele. 2. Tabela grafica diagrama reprezentand relatzii intre mai multe marimi variind continuu care serveshte la anumite calcule. V. nomograma. [Pl. ce. / < fr. abaque cf. it. abbaco lat. abacus].

abác s. n. 1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele. 2. nomograma. (< fr. abaque lat. abacus)

abác abace s.n. 1. Instrument pentru calcule aritmetice simple alcatuit dintrun cadru cu vergele care se pot deplasa bile colorate. 2. Grafic care serveshte pentru a ushura efectuarea unor calcule. Var.: abák s.f.

*abác n. pl. urĭ shi e (lat. ábacus d. vgr. ábax; fr. abaque). Placa (tablitza) de scris. Aparat de socotit cu bobitze inshirate pe sirma p. copii. Damier. Partea neteda din susu capitelului unei coloane. In sec. 18. ambác (ngr. ámbakos socoteala) placa (tablitza) de scris; socoteala.

abák s.f. v. abac.

ambác V. abac.

abác (numaratoare tabel) s. n. pl. abáce

abác (mat.) s. n. pl. abáce

ABÁC s. numaratoare. (~ cu bile pentru socoteli.)

ABAC s. numaratoare. (~ cu bile pentru calcule.)

abác (abáce) s. n. 1. Numaratoare instrument de calculat. 2. Tabel diagrama. < Fr. abaque it. abbaco. Din it. prin ngr. ’αμπάϰος var. (inv.) ambac (Gáldi 143)