*abác n. pl. urĭ shi e (lat. ábacus d. vgr. ábax; fr. abaque). Placa (tablitza) de scris. Aparat de socotit cu bobitze inshirate pe sirma p. copii. Damier. Partea neteda din susu capitelului unei coloane. In sec. 18. ambác (ngr. ámbakos socoteala) placa (tablitza) de scris; socoteala.