13 definiții pentru abație

din care

Explicative DEX

ABAȚÍE, abații, s. f. Mănăstire catolică cu statut special (împreună cu averea, domeniile ei), condusă de un abate1 sau o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de papă2. – Din it. ab(b)azia.

ABAȚÍE, abații, s. f. Mănăstire catolică cu statut special (împreună cu averea, domeniile ei), condusă de un abate1 sau o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de papă2. – Din it. ab(b)azia.

abație sf [At: ȘINCAI, HR. II, 43 / Pl: ~ii / E: it abbazia] 1 Mănăstire catolică ale cărei venituri constituiau un beneficiu pentru starețul ei. 2 Clădirea unei abații (1). 3 Credincioșii dintr-o abație (1). corectată

abațíe s.f. (bis.) 1 Instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă. ♦ Mănăstire catolică unde se află această instituție. Abația din Monecassino. 2 Titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate. • pl. -ii. g.-d. -iei. / <it. ab(b)azia.

ABAȚÍE, abații, s. f. Mănăstire catolică cu statut special (împreună cu averea, domeniile ei), condusă de un abate1 sau o abatesă (1)[1] și care depinde de un episcop sau direct de papă2. – Din it. ab(b)azia.

  1. Abatesă are un singur sens, deci mențiunea (1) e inutilă. — gall

ABAȚÍE, abații, s. f. Mănăstire catolică al. cărei venituri aparțin starețului ei.

ABAȚÍE, abații, s. f. Mânăstire catolică (împreună cu averea, domeniile ei) condusă de un abate. – It. abbazia.

ABAȚÍE s.f. (Rar) Mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate. ♦ Stăreție. [Gen. -iei. / < it. abbazia, cf. lat. abbatia].

abațíe s. f. mănăstire catolică condusă de un abate sau de o abatesă (< it. abbazia)

ABAȚÍE ~i f. Mănăstire catolică condusă de un abate. [G.-D. abației] /<it. ab[b]azia

abație f. mănăstire mare catolică: abația din Westminster.

*abațíe f. (it. abbazía și badía, d. lat. abbátia, pop. abbatía). Mînăstire (condusă de un abate saŭ de o abatesă). V. stăreție.

Ortografice DOOM

abațíe s. f., art. abațía, g.-d. art. abațíei; pl. abațíi, art. abațíile

abațíe s. f., art. abațía, g.-d. art. abațíei; pl. abațíi, art. abațíile

Intrare: abație
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abație
  • abația
plural
  • abații
  • abațiile
genitiv-dativ singular
  • abații
  • abației
plural
  • abații
  • abațiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abație, abațiisubstantiv feminin

  • 1. Mănăstire catolică cu statut special (împreună cu averea, domeniile ei), condusă de un abate sau o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de papă. DEX '09 MDA2 DLRLC DLRM DN
  • 2. Clădirea unei abații. MDA2
  • 3. Credincioșii dintr-o abație. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.