TZARC tzarcuri s. n. 1. Loc ingradit (uneori acoperit) unde se adapostesc sau se inchid animalele; ocol coshar. Venea de undeva o duhoare grozava de tzarcuri de porci. DUMITRIU B. F. 35. Am cotit pe dupa tzarcul minzarilor. SADOVEANU O. L. 73. Vitele mari cind le gasesc in tzarina le duc la ocolul oborul sau tzarcul primariei. PAMFILE A. R. 28. Am un tzarc plin de miei albi (Dintzii). PASCULESCU L. P. 81. ♦ Mica ingraditura facuta din spitze de lemn in care sint tzinutzi copiii mici cind incep sa umble pentru a li se limita spatziul de deplasare. 2. Imprejmuire ingraditura gard de nuiele de spini etc. facut in jurul unei clai de fin pentru a o feri de vite; p. ext. suprafatza imprejmuita cu acest gard. Spre a feri claile de fin de stricaciunile vitelor fac imprejur... un tzarc. PAMFILE A. R. 163. Eu ma duc sa dau foc La tzarcurile cu fin. PASCULESCU L. P. 141. 3. (Mold.) Arie. Locul unde trebuie sashi adune pinea snopii sau strinsura [pentru treierat]... se numeshte... tzarc. PAMFILE A. R. 143. 4. (Munt.) Partea de sus a unui patul de porumb. 5. (Mold.) Mica constructzie care se ashaza leasa cind se pun prunele la uscat. Unii gospodari... fac un tzarc k o coteneatza de gaini o lipesc cu baliga shi deasupra acestui tzarc cilindric pun leasa cu perjele. Sub leasa fac foc shi fum. PAMFILE L. C. 233. 6. Numele unui joc de copii. Ei se mai gioaca shi... in tzarc cu mingea sau cu zmeii. ALECSANDRI P. P. 393. 7. (Popular) Numele unei constelatzii. Vizitiul poarta numele de... trasura surugiu... tzarc. PAMFILE CER. 169.

TZARC ~uri n. 1) Loc ingradit pentru inchiderea animalelor; ocol; coshar. 2) Ingraditura in jurul unui stog de fan. 3) reg. Loc special amenajat pentru treierat; arie; fatzare. 4) rar Mica ingraditura mobila care limiteaza copiilor spatziul de deplasare cand incep sa mearga. 5) Mica constructzie care se pune leasa pentru uscarea fructelor. 6) art. pop. Constelatzie din emisfera boreala; Surugiul; Vizitiul. /Cuv. autoht.

TZÁRCUL s. art. v. vizitiul.

tzarcul s. art. v. VIZITIUL.