ROB ROABA robi roabe s. m. shi f. 1. Om lipsit total sau partzial de libertate aflat sau ajuns in proprietatea (deplina) a altuia shi obligat sa munceasca pentru acela. V. sclav iobag. In urma lui mergea un rob mare shi voinic o namila de om. CARAGIALE P. 124. Armashul Manolache Florescu a cautat sai stabileasca [pe tzigani] impartzindui k robi pe la proprietarii care au voit sai primeasca pe moshiile lor. GHICA S. A. 35. Mai curind sau mai tirziu le lua shi libertatea shi i facu robi ai pamintului. BALCESCU Oo. I 252. ◊ (Glumetz) Racit gutunarit... de patru zile sint robul nasului meu. ALECSANDRI S. 70. ♦ Persoana luata in captivitate prin razboi (shi folosita la munci grele uneori tzinuta inchisa izolata). Intre corturile taberei shi carele de razboi trecura robii cu ochii spariatzi cu capetele goale zbirlite shi plecate. SADOVEANU O. VII 16. Decit roaba turcilor Mai bin’ hrana peshtilor! JARNÍKBIRSEANU D. 496. Sa te duci baditza duci Pin’ i pica rob la turci Cu picioarelen butuci SHi cu minelen catushi. ALECSANDRI P. P. 17. ♦ (Popular) Detzinut intemnitzat. Lor prinde shi lor lega SHin temnitza lor baga In temnitza cea mai grea Unde na fost rob in ea. SHEZ. I 109. ♦ Fig. Persoana foarte supusa foarte devotata cuiva. «La scutit» de armata shi cu asta la cishtigat rob pe viatza. GALAN B. I 69. [Pedagogul] a ramas robul copiilor altora. ANGHEL PR. 79. ♦ (In limbajul bisericesc de obicei precizat prin «lui dumnezeu») Persoana credincioasa; creshtin. Sa pomeneasca... cit or trai k au dat peste Ivan robul lui dumnezeu. CREANGA P. 305. Doamne odihneshte sufletul robului tau Ioan. NEGRUZZI S. I 254. ◊ (Invechit in formule de salut de obicei k incheiere la o scrisoare) Cu credintza nestramutata ramii de veci plecat rob Luca Arbore. DELAVRANCEA O. II 140. Nam incetat de a fi pentru dea pururea al dumitale credincios rob. NEGRUZZI S. I 22. 2. Om aflat in relatzii socialpolitice de subjugare de aservire. Ce sa intimplat in aceste tzari ale Rusiei se va intimpla shi in tzara mea. Se vor ridica robii shi vor cadea stapinii. SADOVEANU M. C. 113. Considera tzara a sa shi din trupul ei a rupt douasprezece moshii cele mai mari shi mai frumoase pentru ashi face sieshi stare shi robi noi. LIT. ANTIMONARHICA 148. Pe tine... nu te doare chinul de rob batut de ploi De mina celui tare... PAUNPINCIO P. 45. ◊ Fig. Aronvoda domnea in tzara Moldovei shi Alexandru Bogdan in TZara Romineasca. Robi tremurind in mijlocul desfatarilor pe un tron cumparat cu bani. BALCESCU O. II 25. 3. Fig. (Urmat de determinari in genitiv sau in dativ) Persoana subjugata de o pasiune de o preocupare de o obligatzie. Era un carturar inca tinar... prins la alte indatoriri carel tzineau rob orashului. C. PETRESCU R. DR. 43. Erau robi ai formulelor. IBRAILEANU SP. CR. 204. A mea minte a farmecului roaba Din orishice durere itzi face o podoaba. EMINESCU O. I 232. 4. (In expr.) Calea (sau drumul) robilor = calea lactee v. lactee.

ROB (roába (robi roábe) m. shi f. 1) (in oranduirea sclavagista) Persoana aflata in dependentza totala de un stapan; sclav; serv; sherb. ◊ Calea (sau Drumul)~ilor constelatzie constituita dintro ingramadire de stele in forma de brau luminos; Calea Lactee. 2) ist. Prizonier de razboi folosit la munci grele; captiv. ~ la turci. 3) fig. Persoana care munceshte din greu. 4) fig. Persoana foarte supusa care asculta shi executa orbeshte ordinele cuiva; sclav. ◊ ~ul lui Dumnezeu se spune in limbajul bisericesc oricarui credincios. 5) fig. Persoana obsedata permanent (de o preocupare); sclav. ~ al pasiunii. /<sl. robu

CáleaRóbilor (brau de stele) s. propriu f. g.d. CắiiRóbilor

CáleaRóbilor s. pr. f.

CALEARÓBILOR s. v. calea lactee calealaptelui.

calearobilor s. v. CALEALACTEE. CALEALAPTELUI.