opțiuni
  • info

10 definiții pentru șușoteală

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUȘOTEÁLĂ, șușoteli, s. f. Faptul de a șușoti; zgomot foarte slab produs de cineva sau de ceva care șușotește; șușotit. [Var.: șoșoteálă s. f.] – Șușoti + suf. -eală.

șușoteală sf [At: V. ROM. octombrie 1954, 143 / V: (reg) șoș~ / Pl: ~eli / E: șușoti + -eală] (Reg) 1 Șoptire (1). 2 (Pex) Zgomot produs de persoane care vorbesc cu voce scăzută Si: (reg) șoporoială (2), șoșoire (3), șoșoit (3), șoșoneală, șoșot (3), șușotire (2), șușotit (2), șușuială (4), șușuire (4), șușuit1 (4), șușuitură (3).

ȘUȘOTEÁLĂ, șușoteli, s. f. Faptul de a șușoti; zgomot produs de cineva sau de ceva care șușotește; șușotit. [Var.: șoșoteálă s. f.] – Șușoti + suf. -eală.

ȘUȘOTEÁLĂ, șușoteli, s. f. Faptul de a șușoti, vorbe spuse în șoaptă. – Variantă: șoșoteálă s. f.

ȘOȘOTEÁLĂ s. f. v. șușoteală.

ȘOȘOTEÁLĂ s. f. v. șușoteală.

ȘOȘOTEÁLĂ s. f. v. șușoteală.

șoșoteală sf vz șușoteală

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șușoteálă s. f., g.-d. art. șușotélii; pl. șușotéli

șușoteálă s. f., g.-d. art. șușotélii; pl. șușotéli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘUȘOTEÁLĂ s. v. șoaptă.

ȘUȘOTEALĂ s. șoaptă, șușotit, (pop.) șopăcăială, șopăială, șopăit, (reg.) șoporoială, șoșoneală, șoșot, (prin Olt. și Munt.) pupuială, pupuit, (prin Olt.) pupuitură, (Transilv. și Mold.) șopot. (Se aude o ~ nedeslușită de glasuri.)

Intrare: șușoteală
șușoteală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șușoteală
  • șușoteala
plural
  • șușoteli
  • șușotelile
genitiv-dativ singular
  • șușoteli
  • șușotelii
plural
  • șușoteli
  • șușotelilor
vocativ singular —
plural —
șoșoteală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoșoteală
  • șoșoteala
plural
  • șoșoteli
  • șoșotelile
genitiv-dativ singular
  • șoșoteli
  • șoșotelii
plural
  • șoșoteli
  • șoșotelilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șușoteală, șușotelisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a șușoti; zgomot foarte slab produs de cineva sau de ceva care șușotește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: șoaptă șușotit
etimologie:
  • Șușoti + sufix -eală. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.