10 definiții pentru șușotit
Explicative DEX
ȘUȘOTÍT s. n. (Rar) Șușoteală. [Var.: șoșotít s. n.] – V. șușoti.
ȘUȘOTÍT s. n. (Rar) Șușoteală. [Var.: șoșotít s. n.] – V. șușoti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șușotit sn [At: DL / V: (reg) șoș~ / Pl: ~uri / E: șușoti] (Reg) 1 Șoptire (1). 2 Șușoteală (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUȘOTÍT s. n. (Rar) Faptul de a șușoti; șoptire, șoaptă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUȘOTÍT s.n. (Rar) Faptul de a șușoti; zgomot produs de cineva sau ceva care șușotește; șușoteală. [< șușoti].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘUȘOTÍT n. 1) v. A ȘUȘOTI. 2) Sunet caracteristic produs de un om sau de un obiect care șușotește. /v. a șușoti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘOȘOTÍT s. n. v. șușotit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘOȘOTÍT s. n. v. șușotit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
șușotít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șușotít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
ȘUȘOTÍT s. șoaptă, șușoteală, (pop.) șopăcăială, șopăială, șopăit, (reg.) șoporoială, șoșoneală, șoșot, (prin Olt. și Munt.) pupuială, pupuit, (prin Olt.) pupuitură, (Transilv. și Mold.) șopot. (Se aude un ~ nedeslușit de glasuri.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘUȘOTIT s. șoaptă, șușoteală, (pop.) șopăcăială, șopăială, șopăit, (reg.) șoporoială, șoșoneală, șoșot, (prin Olt. și Munt.) pupuială, pupuit, (prin Olt.) pupuitură, (Transilv. și Mold.) șopot. (Se aude un ~ nedeslușit de glasuri.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șușotitsubstantiv neutru
etimologie:
- șușoti DEX '09 DEX '98 DN