10 definiții pentru șușotit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘUȘOTÍT s. n. (Rar) Șușoteală. [Var.: șoșotít s. n.] – V. șușoti.
ȘUȘOTÍT s. n. (Rar) Șușoteală. [Var.: șoșotít s. n.] – V. șușoti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șușotit sn [At: DL / V: (reg) șoș~ / Pl: ~uri / E: șușoti] (Reg) 1 Șoptire (1). 2 Șușoteală (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUȘOTÍT s. n. (Rar) Faptul de a șușoti; șoptire, șoaptă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUȘOTÍT s.n. (Rar) Faptul de a șușoti; zgomot produs de cineva sau ceva care șușotește; șușoteală. [< șușoti].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘUȘOTÍT n. 1) v. A ȘUȘOTI. 2) Sunet caracteristic produs de un om sau de un obiect care șușotește. /v. a șușoti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘOȘOTÍT s. n. v. șușotit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘOȘOTÍT s. n. v. șușotit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șușotít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șușotít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘUȘOTÍT s. șoaptă, șușoteală, (pop.) șopăcăială, șopăială, șopăit, (reg.) șoporoială, șoșoneală, șoșot, (prin Olt. și Munt.) pupuială, pupuit, (prin Olt.) pupuitură, (Transilv. și Mold.) șopot. (Se aude un ~ nedeslușit de glasuri.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘUȘOTIT s. șoaptă, șușoteală, (pop.) șopăcăială, șopăială, șopăit, (reg.) șoporoială, șoșoneală, șoșot, (prin Olt. și Munt.) pupuială, pupuit, (prin Olt.) pupuitură, (Transilv. și Mold.) șopot. (Se aude un ~ nedeslușit de glasuri.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
șușotitsubstantiv neutru
etimologie:
- șușoti DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.