șoldan¹ sm [At: ALECSANDRI, T. 517 / V: (sst) ~lcan / Pl: ~i / E: ns cf mg süldö] 1 (Trs; Mar) Purcel (gras) de câteva luni. 2 (Reg) Porc castrat. 3 (Reg) Pui de iepure, până la un an. 4 (Pop; prt; îs) ~ viteazul Om fricos. 5 (Reg; rar) Păduche mare. 6 (Pop; fig; irn) Tânăr.

șoldan², ~ă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i, ~e / E: șold¹ + -an] (Rar) Cu șolduri¹ (1) mari.

șoldan³, ~ă a [At: CHEST. V, 76/38 / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Mol; Trs; d. oi) Care împunge.

ȘOLDÁN, șoldani, s. m. 1. Nume dat iepurilor tineri (pînă la un an). De jos, de la picior, Fără veste văd că-mi sare Un șoldan cît un vițel. TOPÎRCEANU, M. 29. Cînd deodată s-arată șoldanul cu urechile ciulite sau vulpea cu coada tîrîș. ODOBESCU, S. III 42. La ce te mai faci viclean, Că ți-oi trage-un iartagan De-i sări ca un șoldan. ALECSANDRI, P. P. 87. ◊ (Adjectival) Vasilică plecase de dimineață de acasă... însoțit de doi ogari, ca să prindă iepuri șoldani, adică pui mari. CONTEMPORANUL, IV 298. 2. Fig. Om tînăr; tinerel, copil. V. mînz. Doar n-am orbii găinilor ca să mă-ndrăgesc de-un șoldan ca dînsu. ALECSANDRI, T. 708.

ȘOLDÁN ~i m. 1) Pui de iepure până la un an. 2) Personă lipsită de experiență. /cf. ung. süldö

șoldan m. Mold. 1. vătuiu: mânz ce fuge ca șoldanul POP.; 2. fig. (ironic) tinerel: să mă ’ndârjesc de un șoldan ca dânsul AL. [Ung. SÜLDÖ].

1) șoldán și (Trans.) șuldéŭ m. (ung. süldö, ĭepure tînăr. P. sufix, cp. cu bădăran). Puĭ de ĭepure adult (pe cînd vătuĭ, e mic). Fig. Iron. Tinerel: măĭ șoldane! V. lupan.

2) șoldán, -ă adj. (d. șold). Fam. Cu șoldurĭ marĭ: o femeĭe șoldană. S. m. Iron. Păduche gras.

șoldán (iepure) s. m., pl. șoldáni

șoldán s. m., pl. șoldáni

șoldán (-ni), s. m. – Iepuraș, pui de iepure. Mag. süldő (Cihac, II, 528).

șoldán¹, șoldáni, s.m. (reg.) 1. pui de iepure până la un an; vătui. 2. (ir.) tinerel, copil. 3. purcel gras de câteva luni. 4. (fig.) păduche mare.

șoldán², -ă, adj. (reg.; despre oi) care împunge.

șoldán, șoldani, s.m. – Purcel (gras) de câteva luni. (Trans., Maram.) ♦ (onom.) Șoldan, nume de familie în Maramureș. – Din magh. süldö „purcel” (MDA); din șold + suf. -an (DER).

șoldán, -i, s.m. – Purcel (gras) de câteva luni. Atestat în Trans. și Maram. – Din magh. süldö (MDA).