ȘEDÍNȚĂ, ședințe, s. f. 1. Adunare organizată a membrilor unui corp constituit, a unui colectiv, a personalului unei întreprinderi, al unei instituții, pentru a discuta, pentru a dezbate și a hotărî ceva. ♦ Dezbatere a unei cauze în fața instanței judecătorești. 2. Interval de timp în care se face o expunere, se execută o acțiune, se aplică un tratament medical etc. – Ședea + suf. -ință (după fr. séance).

ședință sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~țe, (îvr) ~ți / E: ședea + -ință după fr séance] 1 Adunare a membrilor unui corp constituit, a unui colectiv etc., organizată pentru a discuta, a dezbate și a hotărî ceva Si: consfătuire (2), dezbatere² (3), întrunire, (înv) ședere (11), șezătură (4). 2 Interval de timp în care are loc o ședință (1). 3 Dezbatere a unei cauze în fața instanței judecătorești. 4 Reuniune (restrânsă), de obicei neîntreruptă și dinainte stabilită, în care are loc o anumită activitate. 5 Interval de timp în care are loc o ședință (4). 6 (Îs) ~ foto(grafică) Ședință (4) în care o persoană pozează pentru o revistă, reclamă etc. 7 (Îs) ~ medicală Ședință (4) în care se face un consult sau un tratament medical.

ȘEDÍNȚĂ, ședințe, s. f. 1. Adunare organizată a membrilor unui corp constituit, a unui colectiv, a personalului unei întreprinderi, al unei instituții, pentru a discuta, pentru a dezbate și a hotărî ceva. ♦ Dezbatere a unei cauze în fața unei instanțe judecătorești. 2. Interval de timp în care se face o expunere, se execută o acțiune, se aplică un tratament medical etc. – Ședea + suf. -ință (după fr. séance).

ȘEDÍNȚĂ, ședințe, s. f. 1. Adunare organizată a membrilor unui corp constituit, a personalului unei întreprinderi, unei instituții etc., pentru a discuta, a dezbate și a hotărî ceva. Cînd s-au ridicat băieții în picioare, fiindcă se sfîrșise ședința, a intrat printr-o ușă lăturalnică un bărbat cu ochi albaștri și cu cîteva fire de păr blond în barbă. PAS, Z. I 318. Se hotărîse o nouă ședință a guvernului. CAMIL; PETRESCU, O. II 475. Ședință plenară v. plenar. Ședință deschisă v. deschis (7). Ședință închisă v. închis (6). ♦ Dezbatere a unei cauze în fața unei instanțe judecătorești. Procesul n-a durat decît o jumătate de oră. După zece minute de chibzuință, judecătorii vin din nou în sala de ședință. BUJOR, S. 146. 2. Interval de timp în care se face o expunere, se aplică un tratament medical etc. fără întrerupere.

ȘEDÍNȚĂ s.f. Adunare organizată a unui colectiv pentru a discuta și a lua unele hotărâri privitoare la anumite probleme. ♦ Fiecare dintre perioadele de timp neîntrerupte în care se execută o activitate, se aplică unui bolnav un anumit tratament cu ajutorul unor aparate speciale etc. [< ședea, după fr. séance].

ȘEDÍNȚĂ s. f. adunare organizată a unui colectiv pentru a discuta și a lua unele hotărâri privitoare la anumite probleme. ◊ fiecare dintre perioadele de timp neîntrerupte în care se execută o activitate, se aplică unui bolnav un anumit tratament cu ajutorul unor aparate speciale etc. (după fr. séance)

ȘEDÍNȚĂ ~e f. 1) Întrunire a membrilor unei organizații pentru a discuta sau a hotărî ceva. ~ plenară. ~ de producție. 2) Interval de timp în care se aplică un tratament medical, se execută o acțiune etc. [G.-D. ședinței] /a ședea + suf. ~ință

ședință f. 1. ocuparea locului său într’o adunare; 2. totalul persoanelor cari iau parte la o adunare; 3. timp ce trece la o deliberațiune: ședințele Camerei, ședințele Senatului.

*ședínță f., pl. e (d. șed cu suf. -ință, după fr. séance. V. șezătoare, sediŭ). Adunarea unor membri aĭ uneĭ societățĭ supt un prezident: societatea a ținut ședință, a ridicat ședința. Timpu cît durează această adunare (în ziŭa ceĭa): ședință agitată. Timpu cît pozezĭ înaintea unuĭ pictor: ĭ-a făcut portretu în opt ședințe. V. șezătoare.

ședínță-maratón s. f. ◊ „Cea mai lungă ședință înregistrată de Camera Comunelor din Marea Britanie din 1951 încoace a luat sfârșit vineri, după 26 de ore și jumătate de dezbateri [...] Înainte de a se despărți, după ședința maraton, mai mulți deputați au ținut să aducă un omagiu rezistenței de care a dat dovadă [...] ministrul muncii, deosebit de solicitat în decursul celor 26 de ore.” Sc. 27 VII 75 p. 4 (din ședință + maraton, după fr. séance-marathon; DMN 1968)

ședínță s. f., g.-d. art. ședínței; pl. ședínțe

ședínță s. f., g.-d. art. ședínței; pl. ședínțe

ședință, -țe.

ȘEDÍNȚĂ s. (înv.) sesie, ședere, șezătură, (franțuzism înv.) seanță. (O ~ de lucru.)

ȘEDINȚĂ s. (înv.) sesie, ședere, șezătură, (franțuzism înv.) seanță. (O ~ de lucru.)