opțiuni
  • info

11 definiții pentru însingura

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSINGURÁ, însingurez, vb. I. Refl. A se izola de lume, de oameni. – În + singur.

însingura vr [At: PSALT. 208/2 / V: (îrg) ~sân~ / Pzi: ~rez / E: în- + singur] (Rar) A se izola de oameni, de lume.

ÎNSINGURÁ, însingurez, vb. I. Refl. (Rar) A se izola de lume, de oameni. – În + singur.

ÎNSINGURÁ, însingurez, vb. I. Refl. (Rar) A rămîne singur, a se îndepărta de mediul social; a se izola. Alții se trăgeau în sinea lor, însingurîndu-se. CAMILAR, N. I 91.

A SE ÎNSINGURÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A se izola de mediul social. /în + singur

însíngur (mă), a -á, V. singur 2.

2) síngur (mă), -á v. refl. (după vsl. usobiti sen, a se osebi, a se izola). L. V. Mă duc în singurătate, mă izolez. – Și îns-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

însingurá (a ~) vb., ind. prez. 3 însingureáză

însingurá vb., ind. prez. 1 sg. însinguréz, 3 sg. și pl. însingureáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNSINGURÁ vb. v. izola.

însingura vb. v. IZOLA.

Intrare: însingura
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însingura
  • ‑nsingura
  • însingurare
  • ‑nsingurare
  • însingurat
  • ‑nsingurat
  • însinguratu‑
  • ‑nsinguratu‑
  • însingurând
  • ‑nsingurând
  • însingurându‑
  • ‑nsingurându‑
 singular plural
  • însingurează
  • ‑nsingurează
  • însingurați
  • ‑nsingurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însingurez
  • ‑nsingurez
 (să)
  • însingurez
  • ‑nsingurez
  • însinguram
  • ‑nsinguram
  • însingurai
  • ‑nsingurai
  • însingurasem
  • ‑nsingurasem
a II-a (tu)
  • însingurezi
  • ‑nsingurezi
 (să)
  • însingurezi
  • ‑nsingurezi
  • însingurai
  • ‑nsingurai
  • însingurași
  • ‑nsingurași
  • însinguraseși
  • ‑nsinguraseși
a III-a (el, ea)
  • însingurează
  • ‑nsingurează
 (să)
  • însingureze
  • ‑nsingureze
  • însingura
  • ‑nsingura
  • însingură
  • ‑nsingură
  • însingurase
  • ‑nsingurase
plural I (noi)
  • însingurăm
  • ‑nsingurăm
 (să)
  • însingurăm
  • ‑nsingurăm
  • însinguram
  • ‑nsinguram
  • însingurarăm
  • ‑nsingurarăm
  • însinguraserăm
  • ‑nsinguraserăm
  • însingurasem
  • ‑nsingurasem
a II-a (voi)
  • însingurați
  • ‑nsingurați
 (să)
  • însingurați
  • ‑nsingurați
  • însingurați
  • ‑nsingurați
  • însingurarăți
  • ‑nsingurarăți
  • însinguraserăți
  • ‑nsinguraserăți
  • însinguraseți
  • ‑nsinguraseți
a III-a (ei, ele)
  • însingurează
  • ‑nsingurează
 (să)
  • însingureze
  • ‑nsingureze
  • însingurau
  • ‑nsingurau
  • însingurară
  • ‑nsingurară
  • însinguraseră
  • ‑nsinguraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

însingura, însingurezverb

  • 1. A se izola de lume, de oameni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: izola
    • format_quote Alții se trăgeau în sinea lor, însingurîndu-se. CAMILAR, N. I 91. DLRLC
etimologie:
  • În + singur DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.