înnegrit¹ sn [At: DA ms / S și: (înv) îne~ / Pl: ~uri / E: înnegri] 1-5 Înnegrire (1-3, 5-6). 6 (Fig) Ponegrire.

înnegrit², ~ă a [At: NEGRUZZI, S. V, 281 / S și: (înv) îne~ / Pl: ~iți, ~e / E: înnegri] 1 Vopsit în negru. 2 Care a devenit negru. 3 (D. oameni) Bronzat. 4 (D. obiecte) Murdărit. 5 (Fig; d. oameni) Calomniat.

ÎNNEGRÍT, -Ă, înnegriți, -te, adj. Făcut negru, vopsit cu negru; devenit negru; fig. (despre pămînt) lipsit de vegetație. Afară-i vijelie, Și crivățul aleargă pe cîmpul înnegrit. ALECSANDRI, P. A. 109.

înnegri [At: TETRAEV. (a. 1574) 227 / S și: (înv) îne~ / Pzi: ~resc / E: în- + negru] 1-2 vtr A (se) colora în negru. 3 vr (D. oameni etc.) A se bronza. 4-5 vtr (D. rufe, obiecte etc.) A (se) murdări. 6 vt (Fam; îe) A ~ hârtia A scrie. 7 vi A se detașa ca o pată întunecată pe un fond de culoare deschisă. 8 vt (Fig) A ponegri. 9-10 vtr (Pex) A face să devină sau a deveni de culoare închisă Si: a (se) întuneca.

ÎNNEGRÍ, înnegresc, vb. IV. 1. Tranz. A vopsi cu negru, a acoperi cu o culoare neagră, a da cu negru; p. ext. a face să devină de culoare închisă, a întuneca. Amurgul înnegrise zarea, S-auzea-n departe tremurat cîntarea Buciumului jalnic. COȘBUC, P. I 249. Se necăji și șterse versul tot, îl înnegri bine, ca să nu se mai poată citi. VLAHUȚĂ, O. A. III 78. ♦ A murdări, a păta. Ai înnegrit-o [cămașa] de nu știu zău, cum am s-o scot din boală. REBREANU, I. 45. ♦ Fig. (Despre lucruri negre) A face să pară lucrurile înconjurătoare de culoare neagră. Stoluri de ciori înnegresc ramurile copacilor. VLAHUȚĂ, O. A. II 34. ♦ Intranz. și Refl. A prinde o culoare neagră, a deveni negru; fig. (despre plante) a se veșteji. Busuiocul a-nnegrit, Rozmarinu-a-ngălbinit. ALECSANDRI, P. P. 284. Abia noaptea înnegrește, și vroi zori să se ivească. CONACHI, P. 103. ♦ Refl. (Despre oameni) A se bronza de soare. 2. Intranz. A părea, a se arăta de culoare neagră (detașîndu-se pe un fond deschis). Pe-o culme ușoară, înnegrea un pîlc de mărăcini. SADOVEANU, O. A. III 54. ♦ A-și pierde strălucirea, a păli, a deveni mohorît. Și luna înnegrește și ceru-ncet se pleacă. EMINESCU, O. I 95. 3. Tranz. Fig. A acoperi hîrtia cu slove; a scrie. Cu gîndiri și cu imagini Înnegrit-am multe pagini, Și-ale cărții, și-ale vieții Chiar în zorii tinereții. EMINESCU, O. IV 292. 4. Tranz. Fig. A descrie (pe cineva) în culori negre, a vorbi de rău; a ponegri. Dușmanii mei se înmulțesc... Aleargă toți și mă-nnegresc. MACEDONSKI, O. I 37. Cu gardu m-au îngrădit, Cu vorba m-au înnegrit. TEODORESCU, P. P. 317. – Variantă: negrí (SBIERA, P. 227, NEGRUZZI, S. I 233, id. ib. II 221) vb. IV.

NEGRÍ vb. IV v. înnegri.

A ÎNNEGRÍ ~ésc 1. tranz. A face să se înnegrească. 2. intranz. pop. A se contura cu ceva negru, întunecat (pe un fond deschis). /în + negru

A SE ÎNNEGRÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni negru; a căpăta culoare neagră. 2) A pierde culoarea inițială, întunecându-se sub acțiunea unor factori externi (ploi, vânturi). 3) (despre persoane sau părți ale corpului lor) A deveni negru (sub acțiunea razelor solare); a se pârli; a se bronza. /în + negru

POCERNIT adj. (Olt.) Înnegrit. Uneori să aseamănă trupul cu buruienile care să sfoiegesc și îngălbinește, iar alte ori negrește ca plumbul precum și să face mai neagră și mai pocernită fața acestui fel de bolnav. MD², 16^v. Etimologie: pocerni. Cf. ponegrit.

înnegri v. 1. a (se) face negru; 2. a întuneca: oști nenumărate câmpul înnegrește BOL.; 3. fig. a descrie în colori negre, a calomnia. [Lat. NIGRESCERE].

înegrésc v. tr. (d. negru). Fac negru: cerneala înegrește hîrtia, trupele înegreaŭ cîmpu. Fig. Denigrez, încondeĭez, defaĭm. V. intr. Devin negru, apar în negru: vedeam trupele înegrind pe cîmp. – Se zice și se scrie și înnegresc.

înnegrí (a ~) (-ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnegrésc, imperf. 3 sg. înnegreá; conj. prez. 3 să înnegreáscă

înnegrí vb. (sil. -gri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnegrésc, imperf. 3 sg. înnegreá; conj. prez. 3 sg. și pl. înnegreáscă

ÎNNEGRÍT adj. 1. negru, (pop.) cernit. (Cămașă ~.) 2. v. bronzat. 3. v. voalat.

ÎNNEGRIT adj. 1. negru, (pop.) cernit. (Cămașă ~.) 2. bronzat, negru, pîrlit, prăjit, (reg.) pîrjolit. (Om ~.) 3. (FOTO) voalat. (Clișeu ~.)

ÎNNEGRÍ vb. 1. (pop.) a cerni. (A ~ un obiect cu vopsea.) 2. (înv. și pop.) a (se) smoli. (Își ~ fețele.) 3. v. bronza. 4. v. voala.

ÎNNEGRÍ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.

ÎNNEGRI vb. 1. (pop.) a cerni. (A ~ un obiect cu vopsea.) 2. (înv. și pop.) a (se) smoli. (Își ~ fețele.) 3. a (se) arde, a (se) bronza, a (se) pîrli, a (se) prăji, (înv. și reg.) a (se) păli. (Se ~ la soare, pe plajă.) 4. (FOTO) a se voala. (Filmul s-a ~.)

înnegri vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI.

A (se) înnegri ≠ a (se) albi, a (se) înălbi

A înnegri ≠ a albi