11 definiții pentru înlătura

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNLĂTURÁ, înlắtur, vb. I. Tranz. A da la o parte, a îndepărta; a delătura; p. ext. a face să dispară. – În + laturi (pl. lui latură).

ÎNLĂTURÁ, înlắtur, vb. I. Tranz. A da la o parte, a îndepărta; a delătura; p. ext. a face să dispară. – În + laturi (pl. lui latură).

înlătura vt [At: NEGRUZZI, S. I, 290 / Pzi: înlătur / E: în + laturi] 1 A da la o parte. 2 A face să dispară.

ÎNLĂTURÁ, înlắtur, vb. I. Tranz. A da la o parte, a îndepărta, a alunga; p. ext. a face să dispară. Partidul nu cunoaște greutăți pe care să nu le poată înlătura cu sprijinul maselor largi ale poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2850. Bucuria aceasta îmi procură și necazul pe care aș vrea să-l înlătur. SADOVEANU, A. L. 24. Înlătură oarecum groaza ce sta gata să-l coprinză. ISPIRESCU, L. 100.

A ÎNLĂTURÁ înlătur tranz. A da în lături; a lăsa la o parte; a excepta. /în + lături

înlăturà v. 1. a pune deoparte; 2. a se da la o parte. [V. lature].

înlắtur și -éz, a v. tr. (d. lature). Daŭ la o parte, depărtez, suprim: a înlătura bolovaniĭ din drum, o dificultate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înlăturá (a ~) vb., ind. prez. 3 înlắtură

înlăturá vb., ind. prez. 1 sg. înlătur, 3 sg. și pl. înlătură, perf. s. 1 sg. înlăturái

înlătur, -rare inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNLĂTURÁ vb. 1. v. anula. 2. v. scoate. 3. v. curăța. 4. v. suprima. 5. v. ridica. 6. v. exclude. 7. a elimina, a îndepărta, a suprima. (~ cauza răului.) 8. a îndepărta, (fig.) a scutura. (A ~ lanțurile robiei.) 9. (fig.) a răsturna. (L-a ~ de la domnie.) 10. v. evita. 11. v. aplana.

ÎNLĂTURA vb. 1. a anula, a elimina, a scoate, a suprima, a șterge, a tăia, (reg.) a ștricui. (A ~ un rînd, un fragment dintr-un text.) 2. a depărta, a elimina, a îndepărta, a scoate. (~ petele de grăsime de pe haine.) 3. a curăța, a elimina, a îndepărta. (~ murdăria de pe jos.) 4. a elimina, a scoate, a suprima, (Transilv. și Bucov.) a delătura. (A ~ dulciurile din alimentație.) 5. a îndepărta, a lua, a ridica. (A ~ colțul vălului.) 6. a elimina, a exclude, a îndepărta, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o organizație.) 7. a elimina, a îndepărta, a suprima. (~ cauza răului.) 8. a îndepărta, (fig.) a scutura. (A ~ lanțurile robiei.) 9. (fig.) a răsturna. (L-a ~ de la domnie.) 10. a evita, a se feri, a împiedica, a îndepărta, a ocoli, a preîntîmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (Încearcă să ~ primejdia.) 11. a aplana, (rar) a pacifica. (A ~ un conflict.)

Intrare: înlătura
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înlătura
  • ‑nlătura
  • înlăturare
  • ‑nlăturare
  • înlăturat
  • ‑nlăturat
  • înlăturatu‑
  • ‑nlăturatu‑
  • înlăturând
  • ‑nlăturând
  • înlăturându‑
  • ‑nlăturându‑
singular plural
  • înlătură
  • ‑nlătură
  • înlăturați
  • ‑nlăturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înlătur
  • ‑nlătur
(să)
  • înlătur
  • ‑nlătur
  • înlăturam
  • ‑nlăturam
  • înlăturai
  • ‑nlăturai
  • înlăturasem
  • ‑nlăturasem
a II-a (tu)
  • înlături
  • ‑nlături
(să)
  • înlături
  • ‑nlături
  • înlăturai
  • ‑nlăturai
  • înlăturași
  • ‑nlăturași
  • înlăturaseși
  • ‑nlăturaseși
a III-a (el, ea)
  • înlătură
  • ‑nlătură
(să)
  • înlăture
  • ‑nlăture
  • înlătura
  • ‑nlătura
  • înlătură
  • ‑nlătură
  • înlăturase
  • ‑nlăturase
plural I (noi)
  • înlăturăm
  • ‑nlăturăm
(să)
  • înlăturăm
  • ‑nlăturăm
  • înlăturam
  • ‑nlăturam
  • înlăturarăm
  • ‑nlăturarăm
  • înlăturaserăm
  • ‑nlăturaserăm
  • înlăturasem
  • ‑nlăturasem
a II-a (voi)
  • înlăturați
  • ‑nlăturați
(să)
  • înlăturați
  • ‑nlăturați
  • înlăturați
  • ‑nlăturați
  • înlăturarăți
  • ‑nlăturarăți
  • înlăturaserăți
  • ‑nlăturaserăți
  • înlăturaseți
  • ‑nlăturaseți
a III-a (ei, ele)
  • înlătură
  • ‑nlătură
(să)
  • înlăture
  • ‑nlăture
  • înlăturau
  • ‑nlăturau
  • înlătura
  • ‑nlătura
  • înlăturaseră
  • ‑nlăturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înlătura, înlăturverb

  • 1. A da la o parte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Partidul nu cunoaște greutăți pe care să nu le poată înlătura cu sprijinul maselor largi ale poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2850. DLRLC
    • format_quote Bucuria aceasta îmi procură și necazul pe care aș vrea să-l înlătur. SADOVEANU, A. L. 24. DLRLC
    • format_quote Înlătură oarecum groaza ce sta gata să-l coprinză. ISPIRESCU, L. 100. DLRLC
etimologie:
  • În + laturi (pluralul lui latură). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.