dexonline

info

11 definiții pentru înhăma

din care

explicative (6)
morfologice (2)
relaționale (3)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNHĂMÁ, înhám, vb. I. 1. Tranz. A pune hamurile pe cal sau pe alte animale de tracțiune; a pune calul sau un alt animal de tracțiune în ham la un vehicul. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) angaja la realizarea unui lucru care cere eforturi stăruitoare; a (se) înjuga. – În + ham.

înhăma [At: NECULCE, ap. LET. II, 304 / V: (reg) ~hama / Pzi: înham, (reg) înhăm / E: în + ham] 1 vt A pune hamuri pe cal sau pe alt animal de tracțiune spre a-l atașa la un vehicul. 2 vt A atașa calul sau alt animal de tracțiune la un vehicul. 3-4 vtr (Fig) A (se) angaja în realizarea unui lucru care necesită eforturi stăruitoare Si: (pfm) a (se) înjuga. 5 vr (Reg; îe) A se ~ după ... A prigoni pe cineva.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎNHĂMÁ, înhám, vb. I. Tranz. 1. A pune hamurile pe cal (sau pe alt animal de tracțiune); a prinde calul la căruță, la trăsură sau la sanie. Nu-l mai ținea locul de nerăbdare... să înhame caii la căruță și să se înapoieze acasă la maică-sa. GALACTION, O. I 263. Înhamă iepușoarele, își ia cojocul între umere și biciul în mînă. CREANGĂ, P. 114. În grajd de piatră că intra, Herghelia-și înhăma. TEODORESCU, P. P. 90. ◊ Fig. A patra primăvară acuma se grăbește La caru-i să înhame pe zefirii ușori. ALEXANDRESCU, P. 24. ◊ Absol. Miai, înhamă și să-i dăm drumul. PREDA, Î. 85. De la București am înhămat, Toată noaptea am mînat. PĂSCULESCU, L. P. 300. ◊ Refl. pas. S-au înhămat caii la două sănii. SADOVEANU, O. I 400. ◊ Refl. (Rar, despre persoane) Înhamă-te pă tine și trage zdreavăn pînă ce-i ieși din zăpadă. ALECSANDRI, T. I 116. 2. Fig. A angaja la un lucru greu. Tu, stăpîn, iei omul sărac, il înhami ca pe un cal. CAMILAR, N. II 242. ◊ Refl. Piatră mare Sta trîntită... Deli-bașa se-ncerca, Dar s-o miște nu putea. Ienicerii Că-și chema Și cu toții Se-nhăma. TEODORESCU, P. P. 555.

A ÎNHĂMÁ înhám tranz. 1) (mai ales cai) A atașa la un vehicul (pentru a trage) cu ajutorul hamurilor. 2) fig. (persoane) A pune la un lucru greu; a înjuga. /în + ham

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

înhămà v. a pune calul în hamuri.

înhám, a -hămá v. tr. Pun în ham: a înhăma calu la căruță. V. refl. Mă pun în ham. Fig. Mă apuc de o afacere grea: la grea muncă te-aĭ înhămat!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înhămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înhám, 2 sg. înhámi, 3 înhámă; conj. prez. 3 să înháme

înhămá vb., ind. prez. 1 sg. înhám, 2 sg. înhámi, 3 sg. și pl. înhámă; conj. prez. 3 sg. și pl. înháme

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNHĂMÁ vb. 1. a prinde, a pune. (~ caii la căruță.) *2. (fig.) a se înjuga. (S-a ~ la o muncă grea.)

ÎNHĂMA vb. 1. a prinde, a pune. (~ caii la căruță.) 2.* (fig.) a se înjuga. (S-a ~ la o muncă grea.)

A înhăma ≠ a deshăma

Intrare: înhăma

înhăma verb grupa I conjugarea I

verb (VT18) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înhăma ‑nhăma	înhămare ‑nhămare	înhămat ‑nhămat înhămatu‑ ‑nhămatu‑	înhămând ‑nhămând înhămându‑ ‑nhămându‑	singular	plural
		(a) înhăma ‑nhăma	înhămare ‑nhămare	înhămat ‑nhămat înhămatu‑ ‑nhămatu‑	înhămând ‑nhămând înhămându‑ ‑nhămându‑	înhamă ‑nhamă	înhămați ‑nhămați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înham ‑nham	(să) înham ‑nham	înhămam ‑nhămam	înhămai ‑nhămai	înhămasem ‑nhămasem
	a II-a (tu)	înhami ‑nhami	(să) înhami ‑nhami	înhămai ‑nhămai	înhămași ‑nhămași	înhămaseși ‑nhămaseși
	a III-a (el, ea)	înhamă ‑nhamă	(să) înhame ‑nhame	înhăma ‑nhăma	înhămă ‑nhămă	înhămase ‑nhămase
plural	I (noi)	înhămăm ‑nhămăm	(să) înhămăm ‑nhămăm	înhămam ‑nhămam	înhămarăm ‑nhămarăm	înhămaserăm ‑nhămaserăm înhămasem ‑nhămasem
	a II-a (voi)	înhămați ‑nhămați	(să) înhămați ‑nhămați	înhămați ‑nhămați	înhămarăți ‑nhămarăți	înhămaserăți ‑nhămaserăți înhămaseți ‑nhămaseți
	a III-a (ei, ele)	înhamă ‑nhamă	(să) înhame ‑nhame	înhămau ‑nhămau	înhămară ‑nhămară	înhămaseră ‑nhămaseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

înhăma, înhamverb

1. tranzitiv A pune hamurile pe cal sau pe alte animale de tracțiune; a pune calul sau un alt animal de tracțiune în ham la un vehicul. DEX '09 DEX '98 DLRLC

antonime: deshăma
- format_quote Nu-l mai ținea locul de nerăbdare... să înhame caii la căruță și să se înapoieze acasă la maică-sa. GALACTION, O. I 263. DLRLC
- format_quote Înhamă iepușoarele, își ia cojocul între umere și biciul în mînă. CREANGĂ, P. 114. DLRLC
- format_quote În grajd de piatră că intra, Herghelia-și înhăma. TEODORESCU, P. P. 90. DLRLC
- format_quote figurat A patra primăvară acuma se grăbește La caru-i să înhame pe zefirii ușori. ALEXANDRESCU, P. 24. DLRLC
- format_quote (și) absolut Miai, înhamă și să-i dăm drumul. PREDA, Î. 85. DLRLC
- format_quote (și) absolut De la București am înhămat, Toată noaptea am mînat. PĂSCULESCU, L. P. 300. DLRLC
- format_quote reflexiv pasiv S-au înhămat caii la două sănii. SADOVEANU, O. I 400. DLRLC
- format_quote reflexiv rar (Despre persoane) Înhamă-te pă tine și trage zdreavăn pînă ce-i ieși din zăpadă. ALECSANDRI, T. I 116. DLRLC
2. tranzitiv reflexiv figurat A (se) angaja la realizarea unui lucru care cere eforturi stăruitoare; a (se) înjuga. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: angaja înjuga
- format_quote Tu, stăpîn, iei omul sărac, îl înhami ca pe un cal. CAMILAR, N. II 242. DLRLC
- format_quote Piatră mare Sta trîntită... Deli-bașa se-ncerca, Dar s-o miște nu putea. Ienicerii Că-și chema Și cu toții Se-nhăma. TEODORESCU, P. P. 555. DLRLC

etimologie:

În + ham DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.