21 de definiții pentru înghimpat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGHIMPÁT, -Ă, înghimpați, -te, adj. (Pop.) Plin de ghimpi. – V. înghimpa.

înghimpat1 sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: înghimpa] 1 Înghimpare (1). 2 (Fig) îmboldire. 3 (Fig) Îndemnare. 4 Înghimpare (4). 5 (Fig) Ironizare.

înghimpat2, ~ă a [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ~ați, ~e / E: înghimpa] 1 Înțepat cu un ghimpe. 2 Plin de ghimpi. 3 (Fig) Îmboldit1. 4 (Fig) Îndemnat2. 5 (Fig) Ironizat2.

ÎNGHIMPÁT, -Ă, înghimpați, -te, adj. (Rar) Plin de ghimpi. – V. înghimpa.

ÎNGHIMPÁT, -Ă, înghimpați, -te, adj. (Rar) Plin de ghimpi. Intrarea e închisă prin rugii înghimpați. EMINESCU, N. 138.

ÎNGHIMPAT adj. (Mold.) Înțepat de ghimpe. Era înghimpat la un picior. MP 1691, 29v; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: înghimpa. Vezi și ghimp, ghimpa, ghimpos, înghimpa, înghimpos.

ÎNGHIMPÁ, înghímp, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) înțepa, a (se) împunge. ♦ Tranz. Fig. A îmboldi. – În + ghimpe.

ÎNGHIMPÁ, înghímp, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) înțepa, a (se) împunge. ♦ Tranz. Fig. A îmboldi. – În + ghimpe.

înghimp sn [At: ȘINCAI, HR. I, 126/28 / Pl: ~uri / E: drr înghimpa] (Înv) 1 Înțepare. 2 (Fig) Mustrare.

înghimpa [At: CORESI, EV. 358/21 I Pzi: înghimp / E: în- + ghimpe] (Pop) 1-2 vtr A (se) înțepa cu un ghimpe sau cu alt obiect ascuțit. 3 vt (Fig) A îmboldi. 4 vt (Fig) A îndemna. 5 vt (Fig) A provoca dureri sufletești. 6 vt (Fig) A ironiza.

ÎNGHIMPÁ, înghímp, vb. I. Tranz. A înțepa, a împunge. Își trăsese sumanul peste cap, ca să nu-l înghimpe țînțarii. CAMILAR, TEM. 220. M-o înghimpat cu mustețele. ALECSANDRI, T. I 43. ◊ Fig. Dragostea îl înghimpase urît! SBIERA, P. 157. ◊ Refl. A visat că s-a-nghimpat Și-umblă la picior legat. PANN, P. V. I 103. ♦ A îmboldi. Fetei și lui Ipate au început a le sfîrîi inima unul după altul. Boldul Satanei se vede că-i înghimpase. CREANGĂ, P. 167.

A ÎNGHIMPÁ înghímp tranz. 1) (ființe sau părți ale corpului lor) A supune unei senzații de durere fizică, înfigând un obiect ascuțit; a împunge; a înțepa. 2) fig. A ataca răutăcios cu ironii sau vorbe usturătoare; a înțepa; a împunge; a mușca. /în + ghimpe

A SE ÎNGHIMPÁ mă înghímp intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe usturătoare (unul cu altul). /în + ghimpe

înghimpà v. 1. a înțepa; 2. fig. a îmboldi. [V. ghimpe].

înghímp, a v. tr. (d. ghimpe). Împung cu un ghimpe, înțep. Fig. Pișc cu vorba.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înghimpá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înghímpă

înghimpá vb., ind. prez. 1 sg. înghímp, 3 sg. și pl. înghímpă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGHIMPÁT adj. v. ghimpos, mărăcinos, spinos, țepos.

înghimpat adj. v. GHIMPOS. MĂRĂCINOS. SPINOS. ȚEPOS.

ÎNGHIMPÁ vb. v. împunge, îndemna, înțepa, stimula.

înghimpa vb. v. ÎMPUNGE. ÎNDEMNA. ÎNȚEPA. STIMULA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înghimpát, înghimpátă, înghimpáți, înghimpáte, adj. (pop. și rar) 1. plin de ghimpi. 2. împuns, înțepat cu un ghimpe. 3. (fig.) îmboldit, îndemnat.

Intrare: înghimpat
înghimpat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înghimpat
  • ‑nghimpat
  • înghimpatul
  • înghimpatu‑
  • ‑nghimpatul
  • ‑nghimpatu‑
  • înghimpa
  • ‑nghimpa
  • înghimpata
  • ‑nghimpata
plural
  • înghimpați
  • ‑nghimpați
  • înghimpații
  • ‑nghimpații
  • înghimpate
  • ‑nghimpate
  • înghimpatele
  • ‑nghimpatele
genitiv-dativ singular
  • înghimpat
  • ‑nghimpat
  • înghimpatului
  • ‑nghimpatului
  • înghimpate
  • ‑nghimpate
  • înghimpatei
  • ‑nghimpatei
plural
  • înghimpați
  • ‑nghimpați
  • înghimpaților
  • ‑nghimpaților
  • înghimpate
  • ‑nghimpate
  • înghimpatelor
  • ‑nghimpatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înghimpa, înghimpverb

  • 1. popular A (se) înțepa, a (se) împunge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Își trăsese sumanul peste cap, ca să nu-l înghimpe țînțarii. CAMILAR, TEM. 220. DLRLC
    • format_quote M-o înghimpat cu mustețele. ALECSANDRI, T. I 43. DLRLC
    • format_quote figurat Dragostea îl înghimpase urît! SBIERA, P. 157. DLRLC
    • format_quote A visat că s-a-nghimpat Și-umblă la picior legat. PANN, P. V. I 103. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv figurat Stimula, îmboldi, îndemna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Fetei și lui Ipate au început a le sfîrîi inima unul după altul. Boldul Satanei se vede că-i înghimpase. CREANGĂ, P. 167. DLRLC
etimologie:
  • În + ghimpe DEX '09 DEX '98

înghimpat, înghimpaadjectiv

etimologie:
  • vezi înghimpa DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.