17 definitzii pentru infurci
din care- explicative (10)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
- specializate (3)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
INFURCÍ infurc vb. IV. (Inv. shi pop.) 1. Refl. A se bifurca. 2. Refl. recipr. A se certa a se incaiera. [Var.: infurcá vb. I] In + furca.
infurci [At: COSTINESCU / V: (cscj) ~rca / Pzi: infurc (rar) ~cesc / E: in + furca] (Irg) 1 vt (If infurca) A lua fan sau altceva in furca. 23 vtr A (se) desface astfel incat sa aiba doua sau trei bratze. 4 vr (D. drumuri) A se bifurca. 56 vrr (Fig) A avea de furca cu cineva (certanduse sau) incaieranduse.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
INFURCÍ infúrc vb. IV. (Rar) 1. Refl. A se bifurca. 2. Refl. recipr. A se certa a se incaiera. [Var.: infurcá vb. I] In + furca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
INFURCÍ (2) infúrc vb. IV. Refl. (Popular) 1. (Mai ales despre drumuri) A se bifurca a se desface in doua. Merse merse pina ce i se infurci calea. ISPIRESCU L. 226. 2. A avea de furca (cu cineva) a se certa a se incaiera. Fii mai lasator shi nu te infurci cu oamenii cai shtii cit sint de otzaritzi acuma. REBREANU R. II 105. Dumitru la ei sarea Pushca de tzava lua Cu feciorii sanfurcea. PASCULESCU L. P. 249. Varianta: infurcá vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
A SE INFURCÍ pers. 3 se ~éshte intranz. pop. 1) (despre drumuri ape curgatoare) A se despartzi in doua (k o furca); a se bifurca. 2) rar A se lua la cearta sau la bataie; a se incaiera. /in + furca
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
infurcì v. a se bifurca: li se infurci calea.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
INFURCÁ2 vb. I v. infurci.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
infurca v vz infurci
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
INFURCÁ vb. I v. infurci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
INFURCÁ vb. I v. infurci.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
infurcésc (ma) v. refl. (d. furca). Ma despart ma divid vorbind de ramurĭ saŭ de drumurĭ: drumu se infurceshte. V. bifurc.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
!infurcí (a se ~) (a se bifurca) (inv. pop.) vb. refl. ind. prez. 3 se infurcéshte; imperf. 3 sg. se infurceá; conj. prez. 3 sa se infurceásca
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
infurcí vb. ind. prez. (a avea de furca a se certa) 1 sg. infúrc; (a se bifurca) 3 sg. infurcéshte
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
INFURCÍ vb. v. bifurca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
infurci vb. v. BIFURCA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
infurcí vb. refl. (reg.) A se bifurca. Din in + furca (< lat. furca) (DEX MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adaugata de raduborza
- actziuni
infurcí vb. refl. A se bifurca. In + furca (< lat. furca).
- sursa: DRAM (2011)
- adaugata de raduborza
- actziuni
infurcá infurchéz vb. I (reg.) 1. a lua fan in furca. 2. a (se) desface (ceva) in doua partzi in doi craci (cu furca); a (se) bifurca a se incraci. 3. (fig.) a avea de furca cu cineva a se incaiera.
- sursa: DAR (2002)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
verb (V406) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
verb (VT10) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
verb (V332) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
infurci, infurcescverb
- 1. A se bifurca. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: bifurca
- Merse merse pina ce i se infurci calea. ISPIRESCU L. 226. DLRLC
-
-
- Fii mai lasator shi nu te infurci cu oamenii cai shtii cit sint de otzaritzi acuma. REBREANU R. II 105. DLRLC
- Dumitru la ei sarea Pushca de tzava lua Cu feciorii sanfurcea. PASCULESCU L. P. 249. DLRLC
-
etimologie:
- In + furca DEX '09 DEX '98 NODEX