opțiuni
  • info

11 definiții pentru îndobitoci

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDOBITOCÍ, îndobitocesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă facultățile intelectuale și morale; a (se) prosti1,[1] a (se) tâmpi, a (se) abrutiza. – În + dobitoc. modificată

  1. În original a (se) prosti2, dar acest sens este sinonim cu a cerși. — gall

ÎNDOBITOCÍ, îndobitocesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă facultățile intelectuale și morale; a (se) prosti1,[1] a (se) tâmpi, a (se) abrutiza. – În + dobitoc. modificată

îndobitoci vrt [At: CADE / Pzi: ~cesc / E: în- + dobitoc] 1-2 (A-și pierde sau) a face să-și piardă facultățile intelectuale Si: a (se) prosti, a (se) tâmpi, (rar) a (se) abrutiza. 3-4 (A-și pierde sau) a face să-și piardă orice principii morale. 5-6 (A deveni sau) a face să devină total necivilizat.

ÎNDOBITOCÍ, îndobitocesc, vb. IV. Tranz. A face să-și piardă facultățile intelectuale; a degrada moralicește; a prosti, a tîmpi.

A ÎNDOBITOCÍ ~ésc tranz. A face să se îndobitocească; a imbeciliza; a cretiniza; a idiotiza. /în + dobitoc

A SE ÎNDOBITOCÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A deveni ca un dobitoc; a pierde însușirile intelectuale și morale; a se imbeciliza; a se cretiniza; a se idiotiza. /în + dobitoc

îndobitocì v. a abrutiza. [V. dobitoc].

îndobitocésc v. tr. Prefac în dobitoc, abrutizez: beția te îndobitocește.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndobitocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndobitocésc, imperf. 3 sg. îndobitoceá; conj. prez. 3 să îndobitoceáscă

îndobitocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndobitocésc, imperf. 3 sg. îndobitoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndobitoceáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDOBITOCÍ vb. 1. v. idiotiza. 2. v. abrutiza.

ÎNDOBITOCI vb. a (se) prosti, a (se) tîmpi, (pop.) a (se) năuci, (reg.) a (se) hăbăuci, (Transilv. și Olt.) a (se) tonti.

Intrare: îndobitoci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndobitoci
  • ‑ndobitoci
  • îndobitocire
  • ‑ndobitocire
  • îndobitocit
  • ‑ndobitocit
  • îndobitocitu‑
  • ‑ndobitocitu‑
  • îndobitocind
  • ‑ndobitocind
  • îndobitocindu‑
  • ‑ndobitocindu‑
 singular plural
  • îndobitocește
  • ‑ndobitocește
  • îndobitociți
  • ‑ndobitociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndobitocesc
  • ‑ndobitocesc
 (să)
  • îndobitocesc
  • ‑ndobitocesc
  • îndobitoceam
  • ‑ndobitoceam
  • îndobitocii
  • ‑ndobitocii
  • îndobitocisem
  • ‑ndobitocisem
a II-a (tu)
  • îndobitocești
  • ‑ndobitocești
 (să)
  • îndobitocești
  • ‑ndobitocești
  • îndobitoceai
  • ‑ndobitoceai
  • îndobitociși
  • ‑ndobitociși
  • îndobitociseși
  • ‑ndobitociseși
a III-a (el, ea)
  • îndobitocește
  • ‑ndobitocește
 (să)
  • îndobitocească
  • ‑ndobitocească
  • îndobitocea
  • ‑ndobitocea
  • îndobitoci
  • ‑ndobitoci
  • îndobitocise
  • ‑ndobitocise
plural I (noi)
  • îndobitocim
  • ‑ndobitocim
 (să)
  • îndobitocim
  • ‑ndobitocim
  • îndobitoceam
  • ‑ndobitoceam
  • îndobitocirăm
  • ‑ndobitocirăm
  • îndobitociserăm
  • ‑ndobitociserăm
  • îndobitocisem
  • ‑ndobitocisem
a II-a (voi)
  • îndobitociți
  • ‑ndobitociți
 (să)
  • îndobitociți
  • ‑ndobitociți
  • îndobitoceați
  • ‑ndobitoceați
  • îndobitocirăți
  • ‑ndobitocirăți
  • îndobitociserăți
  • ‑ndobitociserăți
  • îndobitociseți
  • ‑ndobitociseți
a III-a (ei, ele)
  • îndobitocesc
  • ‑ndobitocesc
 (să)
  • îndobitocească
  • ‑ndobitocească
  • îndobitoceau
  • ‑ndobitoceau
  • îndobitociră
  • ‑ndobitociră
  • îndobitociseră
  • ‑ndobitociseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndobitoci, îndobitocescverb

etimologie:
  • În + dobitoc DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.