îndărăt [At: CORESI, EV. 392/18 / V: ~ul, (reg) ~drăpt / E: ml *in-de-retro] 1 av Înapoi. 2 av (Îlav) (De-a) ~ele(a) Cu spatele înainte. 3 av (Îal) Pe dos. 4 av (Îvr) Invers. 5 av (Înv) Întors. 6 av La locul de proveniență. 7 av În locul unde a fost înainte. 8 av (Îlv) A se da ~ A se retrage. 9 av (Îal) A ceda. 10 av (Fig; îal) A regresa. 11 av (Îe) A da (ceva) ~ A înapoia. 12 av (Îe) A da pe cineva ~ A retrograda. 13 av Demult. 14 av Mai înainte de timpul actual. 15 av (Înv; irn; îe) A grăi ~ A vorbi cu ironie. 16 pp (Îf îndărătul) În dosul a ceva. 17 pp (Îf îndărătul) În urma cuiva. 18 sn (Înv) Dos. 19 sn (Înv; îla) De ~ Din spate.

ÎNDĂRẮT adv. I. (Cu sens local) 1. În spate, în urmă, înapoi. Un pui de om numai de o șchioapă... se tot trăgea îndărăt la apropierea noastră. SADOVEANU, O. VI 359. Întorsei capul și privii îndărăt. HOGAȘ, M. N. 53. Soarele, scăpătînd la apus, se uită îndărăt cu stăruință caldă. CARAGIALE, P. 50. ◊ Loc. adv. Îndărătele, îndăratele sau de-a-ndaratele(a) = cu spatele înainte și cu fața înapoi; înapoi, pe dos, invers, întors. Omul se împleteci de-a-ndaratele pe asfaltul șoselei. DUMITRIU, N. 273. O furnică roșie tîra de-a-ndăratele cadavrul unei insecte. C. PETRESCU, Î. II 16. Ieși de-a-ndaratele; condus pînă la ușă de ministru. id. C. V. 111. Poterașii că-mi fugea D-a-ndaratele mergea... Haiducii că mi-și rîdea. PĂSCULESCU, L. P. 280. (Fig.) Dar jocul e joc și norocul noroc... Începe cartea flăcăului să se schimbe și să meargă tot-ndărătele. CARAGIALE, P. 47. 2. La locul de proveniență, în locul unde a fost mai înainte; înapoi. Pun scaunul îndărăt. ▭ Banii mi i-ai adus îndărăt? DUMITRIU, N. 128. 3. (În expr.) A da (pe cineva sau ceva) îndărăt = a da (pe cineva) cu o treaptă mai jos, a-l retrograda; a-și pierde prosperitatea, bunăstarea, a sărăci. Auzi, 25 și cu 15 să facă 8000! Monitor general, ia-l și du-l în clasa a doua! Monitorul general mă înhăță de mînecă și mă scoase pe ușă afară. Pe drum îmi spuse: te-a dat îndărăt. DELAVRANCEA, H. T. 98. II. (Cu sens temporal) Mai de mulț, (mai) înainte de timpul actual. Și-atunci gîndurile mele îndărăt prin secoli trec, Și zburînd prin Capitoliu, se opresc pe-Olimpul grec. COȘBUC, P. II 139. Într-o clipă-l poartă gîndul îndărăt cu mii de veacuri. EMINESCU, O. I 132. – Formă gramaticală: (în expr.) îndărătele, îndăratele(a) (variantă: îndaratele(a.). – Variantă: îndărắpt (CREANGĂ, A. 74, EMINESCU, O. I 66, RUSSO, O. 36) adv.

ÎNDĂRẮT adv. 1) În partea din spate; în spate; în urmă; înapoi. A da ~. 2) La locul ocupat anterior; la locul de unde provine. A veni ~. 3) Într-o perioadă trecută; mai demult; în urmă; înapoi. /<lat. in-de-retro

îndărắt, V. dărăt.

îndărăpt av vz îndărăt

îndrăpt av vz îndărăt

andaratele (d’) adv. de dinainte înapoi. [Contras din de-a îndărât].

îndărât adv. înapoi. [Lat. IN DERETRO].

îndărắtele și îndărátele (de-a) adv. de direcțiune și de mod. Vest. Îndărăt, înapoĭ, pe dos: a merge, a citi de-a îndăratele.

îndărắt adv.

îndărăt adv.

îndărăt

îndărăt.

!de-a-ndărátelea (pop.) loc. adv.

de-a-ndărátelea/de-a-ndărátele loc. adv.

de-a’ndăratele.

ÎNDĂRĂT adv. v. înapoi.

ÎNDĂRĂT adv. înapoi. (Du-te imediat ~.)

îndărắt adv. – 1. În spate, în urmă. – 2. Mai demult. – 3. (Înv.) În chip ironic. – 4. (S. n.) Fund, parte posterioară. – Var. îndărăpt (Mold., Trans.). Lat. de retro, cu în- posterior, ca la alte adv. (Cipariu, Gram., 78; Pușcariu 828; Candrea-Dens., 852; REW 2582; Giuglea, Dacor., IV, 371; DAR), cf. it. (in)dietro (lec. deretu, sard. a dareddu), prov. (de)reire, fr. derrière, sp. arredro. Pentru pierderea lui r prin disimilație, cf. și sp. redopelo sau v. it. diretani „picioarele dinapoi”. Der. de la indirectus (Weigand, Jb., II, 222; cf. Candrea, Éléments, 89 și DAR), bazată pe var., nu este certă: îndărăpt poate fi rezultat al unei încrucișări cu d(i)rept. Der. de-a ’ndaratele(a), adv. (pe jos, sucit); îndărăpta (var. îndărăt(n)a), vb. (Mold., Trans., a respinge, a sili să dea înapoi); dindărăt, adv. (din spate); îndărătnic, adj. (încăpățînat, stăruitor); îndărătnici, vb. refl. (a fi îndărătnic, a se încăpățîna); îndărătnicie, s. f. (încăpățînare); îndărătnicitor, adj. (înv., stăruitor, încăpățînat); îndărătnicește, adv. (înv., cu încăpățînare). Der. lui îndărătnic din lat. *inderetrĭcus (DAR) nu este probabilă.

îndărắt, (îndărăpt), adv. – Înapoi, în urmă, în spate: „Fetele numără parii din gard, îndărăpt, de la zece la unu” (Memoria, 2001: 11). – Lat. in-de-retro (Șăineanu; Cipariu, Pușcariu, CDDE, Giuglea, DA, cf. DER; DEX, MDA).

îndărắt, (îndărăpt), adv. – Înapoi, în urmă, în spate: „Fetele numără parii din gard, îndărăpt, de la zece la unu” (Memoria 2001: 11). – Lat. in-de-retro.

îndărăpt adj. (înv.) 1. întors, pe dos. 2. nedrept.

ÎNDĂRẮTELE adv. în expr. v. ÎNDĂRĂT (I. 1.) Expr. (De-a) îndărătele(a) = a) cu spatele înainte; b) pe dos. [DEX ’98]

ÎNDĂRẮTELEA adv. în expr. v. ÎNDĂRĂT (I. 1.) Expr. (De-a) îndărătele(a) = a) cu spatele înainte; b) pe dos. [DEX ’98]

pará-ndărăt expr. (la barbut) 1. zaruri câștigătoare, cu care se recuperează banii pierduți mai devreme. 2. restituirea banilor câștigați la jocul anterior.

para-ndărăt la pace expr. (la barbut) restituirea banilor câștigați la jocul anterior sau la dublarea mizei.