opțiuni
  • info

9 definiții pentru încovoietură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCOVOIETÚRĂ, încovoieturi, s. f. Partea încovoiată a unui obiect; curbură, sinuozitate, încovoială. – Încovoia + suf. -tură.

ÎNCOVOIETÚRĂ, încovoieturi, s. f. Partea încovoiată a unui obiect; curbură, sinuozitate, încovoială. – Încovoia + suf. -tură.

încovoietură sf [At: CANTEMIR, IST. 197 / V: (înv) ~văitură, ~voitură / Pl: ~ri / E: încovoia + -(ă)tură] 1 Curbură. 2 Răsucire. 3 Ghemuire. 4 (Fig) Complicare a unei situații. 5 (Ccr) Parte încovoiată a unui obiect Si: încovoială. 6 (Șfg) Sinuozitate.

ÎNCOVOIETÚRĂ, încovoieturi, s. f. Curbură, sinuozitate.

încovoietură f. efectul încovoierii: îndoitură, curbatură.

încovoĭetúră f., pl. ĭ. Rezultatu încovoĭeriĭ, îndoitură, parte încovoĭată.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încovoietúră s. f., g.-d. art. încovoietúrii; pl. încovoietúri

încovoietúră s. f., g.-d. art. încovoietúrii; pl. încovoietúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCOVOIETÚRĂ s. 1. îndoitură, răsucitură. (~ unei bare.) 2. v. curbură.

ÎNCOVOIETURĂ s. 1. îndoitură, răsucitură. (~ a unei bare.) 2. arcuire, curbură, încovoială, îndoitură. (Tavanul formează o ușoară ~.)

Intrare: încovoietură
încovoietură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încovoietură
  • ‑ncovoietură
  • încovoietura
  • ‑ncovoietura
plural
  • încovoieturi
  • ‑ncovoieturi
  • încovoieturile
  • ‑ncovoieturile
genitiv-dativ singular
  • încovoieturi
  • ‑ncovoieturi
  • încovoieturii
  • ‑ncovoieturii
plural
  • încovoieturi
  • ‑ncovoieturi
  • încovoieturilor
  • ‑ncovoieturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încovoietură, încovoieturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Încovoia + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.