8 definitzii pentru arcuire
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ARCUÍRE arcuiri s. f. Faptul de a (se) arcui; incovoiere elastica a unei piese lungi; (concr.) forma arcuita. V. arcui.
ARCUÍRE arcuiri s. f. Faptul de a (se) arcui; incovoiere elastica a unei piese lungi; (concr.) forma arcuita. V. arcui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
arcuire sf [At: ARDELEANU D. 43 / Pl: ~ri / E: arcui] 1 indoire in forma de arc (1). 2 incovoiere. 3 (D. barne tavane etc.) Deformare. 4 (Ccr) Forma arcuita (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ARCUÍRE arcuiri s. f. Faptul de a (se) arcui; (concretizat) forma arcuita arc. Numai ochii cazutzi in fundul a doua gropi sub arcuirea sprintenelor crescute abia de se mishcau privind la cei ce intrau in casa. ARDEI. EANU D. 43.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ARCUÍRE arcuiri s. f. Faptul de a (se) arcui; incovoiere elastica a unei piese lungi; (concr.) forma arcuita arc.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
arcuíre s. f. g.d. art. arcuírii; pl. arcuíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
arcuíre s. f. g.d. art. arcuírii; pl. arcuíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
ARCUÍRE s. 1. v. incovoiere. 2. v. flexiune. 3. v. curbura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
ARCUIRE s. 1.. curbare incovoiere indoire (rar) flexiune (inv. shi reg.) incujbare. (~ unei bare.) 2. curbare flexiune incovoiere indoire. (Mishcari de ~ in gimnastica.) 3. (concr.) curbura incovoiala incovoietura indoitura. (Tavanul formeaza o ushoara ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
arcuire, arcuirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) arcui; incovoiere elastica a unei piese lungi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Forma arcuita. DEX '09 DLRLCsinonime: arc
- Numai ochii cazutzi in fundul a doua gropi sub arcuirea sprincenelor crescute abia de se mishcau privind la cei ce intrau in casa. ARDELEANU D. 43. DLRLC
-
-
etimologie:
- arcui DEX '98 DEX '09