13 definiții pentru începător (s.m.)
din care- explicative (6)
- morfologice (2)
- relaționale (4)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCEPĂTÓR, -OÁRE, începători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care începe; inițial. 2. S. m. și f. Persoană care se inițiază lucrând într-un domeniu de activitate oarecare; novice. 3. S. m. și f. (Rar) Persoană care inițiază ceva; inițiator. – Începe + suf. -ător.
ÎNCEPĂTÓR, -OÁRE, începători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care începe; inițial. 2. S. m. și f. Persoană care se inițiază lucrând într-un domeniu de activitate oarecare; novice. 3. S. m. și f. (Rar) Persoană care inițiază ceva; inițiator. – Începe + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
începător, ~oare [At: CORESI, EV. 15/17 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: începe + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Înv; udp „de”) (Persoană) care face ca ceva să ia ființă pentru prima dată. 3-4 smf, a (Persoană) care este prima dintr-un șir mai lung. 5 a Inițial. 6 a (D. noțiuni abstracte) Elementar. 7 a (Înv; îs) Clasele ~oare Școala elementară. 8 smf (Înv) Conducător. 9 smf {Rar) Inițiator. 10-11 smf, a (Persoană) care abia a început să învețe ceva. 12-13 smf a (Persoană) care a început de curând să activeze într-un domeniu Cf ageamiu, debutant, novice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCEPĂTÓR2, -OÁRE, începători- oare s. m. și f. 1. Persoană care a intrat de curînd într-un domeniu de activitate și care dovedește din această cauză nepricepere, stîngăcie. Pe cînd se-ntorcea de la Smirna, i se cufundase corabia încărcată; iar el, începător în ale negustoriei, a fost uitat s-o asigureze. CARAGIALE, O. III 39. 2. (Rar) Persoană care inițiază ceva; inițiator. Asachi... ar fi putut fi începătorul școalei critice moldovenești. Dar acest rol revine altora. IBRĂILEANU, SP. CR. 58.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCEPĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care face primii pași într-un domeniu de activitate; debutant; novice. 2) pop. Om care pune începutul unei acțiuni; inițiator. /a începe + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
începător a. elementar. ║ m. cel ce se află încă la primele elemente ale unei arte sau științe.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
începătór, -oáre adj. Care începe în aintea altora: artileria noastră fu începătoarea lupteĭ. Care e la început, debutant: aceștĭ școlarĭ îs începătorĭ. Subst. Un începător.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
începătór adj. m., s. m., pl. începătóri; f. sg. și pl. începătoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
începătór adj. m., s. m., pl. începătóri; f. sg. și pl. începătoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCEPĂTÓR adj., s. 1. adj. v. inițial. 2. adj. v. incipient. 3. s. debutant, (livr.) neofit, novice, (fam.) ageamiu, (fam. fig.) boboc, recrut. (~ într-un anumit domeniu.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCEPĂTÓR s. v. inițiator, promotor, protagonist.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCEPĂTOR adj., s. 1. adj. inițial. (Literă ~.) 2. adj. incipient, inițial. (Stadiu ~ al unei boli.) 3. s. debutant. (livr.) neofit, novice, (fam.) ageamiu, (fam. fig.) boboc, recrut. (~ într-un domeniu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
începător s. v. INIȚIATOR. PROMOTOR. PROTAGONIST.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Bonus vir semper tiro (lat. „Omul bun rămîne totdeauna începător”) – vezi: Semper homo… LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
începător, începătorisubstantiv masculin începătoare, începătoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care se inițiază lucrând într-un domeniu de activitate oarecare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pe cînd se-ntorcea de la Smirna, i se cufundase corabia încărcată; iar el, începător în ale negustoriei, a fost uitat s-o asigureze. CARAGIALE, O. III 39. DLRLC
-
- 2. Persoană care inițiază ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: inițiator
- Asachi... ar fi putut fi începătorul școalei critice moldovenești. Dar acest rol revine altora. IBRĂILEANU, SP. CR. 58. DLRLC
-
etimologie:
- Începe + sufix -ător. DEX '98 DEX '09