opțiuni
  • info

10 definiții pentru împurpura

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.

împurpura [At: DA ms / Pzi: ~rez, (reg) împurpur / E: în- + purpură] 1 vr A se înroși în obraji de emoție. 2 vt A vopsi în roșu.

ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși. [Prez. ind. și: (reg.) împúrpur] – În + purpură.

ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși, a deveni de culoare purpurie. Orizontul vopsit de flăcările pămîntești se împurpura tot mai mînios, pînă ce se ridică greoi globul soarelui, un cap scăldat în sînge proaspăt. REBREANU, R. II 108. – Prez. ind. și: împúrpur (ANGHEL-IOSIF, C. M. I 56).

A ÎMPURPURÁ ~éz tranz. A face să se împurpureze. /în + purpură

A SE ÎMPURPURÁ mă ~éz intranz. A căpăta culoarea purpurie; a deveni roșu-aprins (ca purpura). /în + purpură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împurpurá (a ~) vb., ind. prez. 3 împurpureáză

împurpurá vb., ind. prez. 1 sg. împurpuréz, 3 sg. și pl. împurpureáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPURPURÁ vb. v. îmbujora.

ÎMPURPURA vb. a (se) îmbujora, a (se) înroși, a (se) roși, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la față.)

Intrare: împurpura
împurpura1 (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împurpura
  • ‑mpurpura
  • împurpurare
  • ‑mpurpurare
  • împurpurat
  • ‑mpurpurat
  • împurpuratu‑
  • ‑mpurpuratu‑
  • împurpurând
  • ‑mpurpurând
  • împurpurându‑
  • ‑mpurpurându‑
 singular plural
  • împurpurează
  • ‑mpurpurează
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împurpurez
  • ‑mpurpurez
 (să)
  • împurpurez
  • ‑mpurpurez
  • împurpuram
  • ‑mpurpuram
  • împurpurai
  • ‑mpurpurai
  • împurpurasem
  • ‑mpurpurasem
a II-a (tu)
  • împurpurezi
  • ‑mpurpurezi
 (să)
  • împurpurezi
  • ‑mpurpurezi
  • împurpurai
  • ‑mpurpurai
  • împurpurași
  • ‑mpurpurași
  • împurpuraseși
  • ‑mpurpuraseși
a III-a (el, ea)
  • împurpurează
  • ‑mpurpurează
 (să)
  • împurpureze
  • ‑mpurpureze
  • împurpura
  • ‑mpurpura
  • împurpură
  • ‑mpurpură
  • împurpurase
  • ‑mpurpurase
plural I (noi)
  • împurpurăm
  • ‑mpurpurăm
 (să)
  • împurpurăm
  • ‑mpurpurăm
  • împurpuram
  • ‑mpurpuram
  • împurpurarăm
  • ‑mpurpurarăm
  • împurpuraserăm
  • ‑mpurpuraserăm
  • împurpurasem
  • ‑mpurpurasem
a II-a (voi)
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
 (să)
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
  • împurpurarăți
  • ‑mpurpurarăți
  • împurpuraserăți
  • ‑mpurpuraserăți
  • împurpuraseți
  • ‑mpurpuraseți
a III-a (ei, ele)
  • împurpurează
  • ‑mpurpurează
 (să)
  • împurpureze
  • ‑mpurpureze
  • împurpurau
  • ‑mpurpurau
  • împurpurară
  • ‑mpurpurară
  • împurpuraseră
  • ‑mpurpuraseră
împurpura2 (1 -r) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împurpura
  • ‑mpurpura
  • împurpurare
  • ‑mpurpurare
  • împurpurat
  • ‑mpurpurat
  • împurpuratu‑
  • ‑mpurpuratu‑
  • împurpurând
  • ‑mpurpurând
  • împurpurându‑
  • ‑mpurpurându‑
 singular plural
  • împurpură
  • ‑mpurpură
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împurpur
  • ‑mpurpur
 (să)
  • împurpur
  • ‑mpurpur
  • împurpuram
  • ‑mpurpuram
  • împurpurai
  • ‑mpurpurai
  • împurpurasem
  • ‑mpurpurasem
a II-a (tu)
  • împurpuri
  • ‑mpurpuri
 (să)
  • împurpuri
  • ‑mpurpuri
  • împurpurai
  • ‑mpurpurai
  • împurpurași
  • ‑mpurpurași
  • împurpuraseși
  • ‑mpurpuraseși
a III-a (el, ea)
  • împurpură
  • ‑mpurpură
 (să)
  • împurpure
  • ‑mpurpure
  • împurpura
  • ‑mpurpura
  • împurpură
  • ‑mpurpură
  • împurpurase
  • ‑mpurpurase
plural I (noi)
  • împurpurăm
  • ‑mpurpurăm
 (să)
  • împurpurăm
  • ‑mpurpurăm
  • împurpuram
  • ‑mpurpuram
  • împurpurarăm
  • ‑mpurpurarăm
  • împurpuraserăm
  • ‑mpurpuraserăm
  • împurpurasem
  • ‑mpurpurasem
a II-a (voi)
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
 (să)
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
  • împurpurați
  • ‑mpurpurați
  • împurpurarăți
  • ‑mpurpurarăți
  • împurpuraserăți
  • ‑mpurpuraserăți
  • împurpuraseți
  • ‑mpurpuraseți
a III-a (ei, ele)
  • împurpură
  • ‑mpurpură
 (să)
  • împurpure
  • ‑mpurpure
  • împurpurau
  • ‑mpurpurau
  • împurpurară
  • ‑mpurpurară
  • împurpuraseră
  • ‑mpurpuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împurpura, împurpurezverb

  • 1. A se înroși în obraji (de emoție). DEX '09 DLRLC
    sinonime: aprinde roși rumeni răsura îmbujora înroși
    • format_quote Orizontul vopsit de flăcările pămîntești se împurpura tot mai mînios, pînă ce se ridică greoi globul soarelui, un cap scăldat în sînge proaspăt. REBREANU, R. II 108. DLRLC
etimologie:
  • În + purpură DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.