țuguiat, ~ă a [At: PISCUPESCU, O. 144/11 / V: ~glu~, țuclu~, ~it / Pl: ~ați, ~e / E: țuguia] 1 Ascuțit spre vârf Si: (reg) cucuiat (3), țuțuiat (1), țuțurat¹ (1). 2 Prelungit în formă de țugui¹ (6) Si: (reg) cucuiat (2), țuțuiat (2), țuțurat¹ (2). 3 (Reg; d. păsări) Care are țugui¹ (11) Si: moțat, (reg) cucuiat (4), pupuiat². 4 (D. buze) Strâns, rotunjit și întins înainte.