ȚIPĂTÓR, -OÁRE, țipători, -oare, adj. 1. (Despre glas) Strident. 2. Fig. (Despre culori și lumină) Prea viu, prea bătător la ochi; strident. S-a făcut artistă și ai întîlnit-o peste mulți ani... cu toate semnele oboselii sub fardul țipător, în lumina țipătoare a localului de petreceri. PAS, Z. I 185.