Definiția cu ID-ul 937661:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚINTĂȚÉL, țintăței, adj. m. (Popular) Diminutiv al lui țintat (2). Boi-bourei, În coadă codălbei, În frunte țintăței. TEODORESCU, P. P. 145.