ȚESÁLĂ, țesale, s. f. 1. Unealtă de metal dințată, cu care se curăță pielea și părul vitelor (îndeosebi la cai). Gavril ridică peria și țesala și le dădu lui Stahu. SADOVEANU, O. IV 307. De căpăstru mi-l scotea, Cu țesala-l țesăla. TEODORESCU, P. P. 53. 2. Grapă ușoară, cu dinți deși, folosită mai ales la curățirea pășunilor naturale.