ȚEPÚȘĂ, țepușe, s. f. 1. Par ascuțit, țeapă. În loc de arme, ei întrebuințau copaci scoși din rădăcină, bolovani de piatră, tăciuni aprinși și țepușe. ISPIRESCU, la CADE. 2. Vîrful ascuțit al unui par. 3. Așchiuță. Le-am bătut țepuși de trestie pe sub unghii. FILIMON, CADE. ♦ Ghimpe.