ȘOȘÉLE s. f. pl. (Numai în expr.) (A umbla) șoșele, cu momele = (a umbla) cu făgăduieli mincinoase, cu înșelătorii; a amăgi. Mai cu șoșele, mai cu momele, adormeau și bieții copii, cu nădejde că a doua zi are să fie mai bine. ISPIRESCU, L. 174. Ș-apoi curat vorba ei: cu șoșele, cu momele, l-o îndoit de i-o spus toată patarania. ȘEZ. XXI 30. – Variante: șoséle (MACEDONSKI, O. III 55, POPESCU, IV 44) șoșeli (DELAVRANCEA, S. 257) s. f. pl.