ȘOMOIÓG, șomoioage, s. n. Cantitate mică de paie, de fîn, de cîlți etc. răsucite pentru a forma un mănunchi și folosite pentru a șterge sau a freca un obiect, pentru a aprinde focul etc. O prelată unsuroasă, mai mult găuri decît pînză, cîrpită totuși migălos cu șomoioage de paie. GALAN, B. I 52. Ștergea tăișul cu șomoioage de iarbă moale. REBREANU, I. 53. ◊ Fig. Șomoioage de fum. REBREANU, R. II 65. – Variante: șomoiág (I. BOTEZ, ȘC. 21), șumuiág (SEVASTOS, N. 50), șumuiác (SADOVEANU, O. VIII 204), șumuióg (PAMFILE, A. R. 204) s. n.