opțiuni
  • info
11 definiții pentru șmotri

Explicative DEX

ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Reg. și fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru.

șmotri vt [At: CIHAC II, 353 / V: (înv) sm~ / Pzi: ~resc / E: șmotru] 1 (Înv; c. i. unități militare) A trece în revistă Si: a inspecta. 2 (Reg; c. i. soldați) A instrui. 3 (Mol; pex; fam) A învăța pe cineva (cu severitate). 4 (Mol; fam) A mustra1 (cu asprime). 5 (Mol; fam) A bate (92).

ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A mustra, a dojeni; a bate. – Din șmotru.

ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A muștrului. Te dau lui Alisandru Ciobanii și te șmotrește el! SADOVEANU, O. VII 376. Al nostru e mai omenos. Nu ne șmotrește. C. PETRESCU, A. R. 58. ◊ Fig. Scoteam mîțele de prin ocnițe și cotruțe și le flocăiam, și le șmotream de le mergea colbul. CREANGĂ, A. 37.

A ȘMOTRÍ ~ésc tranz. fam. A mustra cu asprime; a dojeni. /Din șmotru

șmotrésc v. tr. (din maĭ vechĭu smotresc, d. rus. smotrĭetĭ, a trece în revistă, vsl. sŭ-motriti, motriti, a privi). Vechĭ. Trec în revistă. Azĭ iron. Mold. Învăț minte, mustruluĭesc, disciplinez: am să te șmotresc eŭ, măĭ! – Și șmutruluĭesc (C. Hogaș, VR. 5, 1910, 205).

Ortografice DOOM

șmotrí (a ~) (reg., fam.) (șmo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 să șmotreáscă

șmotrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmotrésc, imperf. 3 sg. șmotreá; conj. prez. 3 sg. și pl. șmotreáscă

Relaționale

ȘMOTRÍ vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, inspecta, instrui, moraliza, mustra.

șmotri vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. INSPECTA. INSTRUI. MORALIZA. MUSTRA.

Jargon

șmotrí, șmotrésc, vb. IV (înv.) 1. (despre unități militare) a trece în revistă, a inspecta. 2. (despre soldați) a instrui (cu asprime). 3. (reg. și fam.) a învăța, a instrui sever (pe cineva). 4. (reg. și fam.) a mustra, a dojeni. 5. (reg.) a bate (pe cineva).

Intrare: șmotri
  • silabație: șmo-tri info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șmotri
  • șmotrire
  • șmotrit
  • șmotritu‑
  • șmotrind
  • șmotrindu‑
 singular plural
  • șmotrește
  • șmotriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șmotresc
 (să)
  • șmotresc
  • șmotream
  • șmotrii
  • șmotrisem
a II-a (tu)
  • șmotrești
 (să)
  • șmotrești
  • șmotreai
  • șmotriși
  • șmotriseși
a III-a (el, ea)
  • șmotrește
 (să)
  • șmotrească
  • șmotrea
  • șmotri
  • șmotrise
plural I (noi)
  • șmotrim
 (să)
  • șmotrim
  • șmotream
  • șmotrirăm
  • șmotriserăm
  • șmotrisem
a II-a (voi)
  • șmotriți
 (să)
  • șmotriți
  • șmotreați
  • șmotrirăți
  • șmotriserăți
  • șmotriseți
a III-a (ei, ele)
  • șmotresc
 (să)
  • șmotrească
  • șmotreau
  • șmotriră
  • șmotriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șmotri, șmotrescverb

  • 1. regional familiar Bate, dojeni, mustra, muștrului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bate dojeni mustra muștrului
    • format_quote Te dau lui Alisandru Ciobanu și te șmotrește el! SADOVEANU, O. VII 376. DLRLC
    • format_quote Al nostru e mai omenos. Nu ne șmotrește. C. PETRESCU, A. R. 58. DLRLC
    • format_quote figurat Scoteam mîțele de prin ocnițe și cotruțe și le flocăiam, și le șmotream de le mergea colbul. CREANGĂ, A. 37. DLRLC
etimologie:
  • șmotru DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.