ĭes shi (vechĭ) es a ĭeshí v. intr. (lat. ĕxeo ire d. ex din shi ire a merge; it. escire uscire pv. vfr. eissir uissir cat. vsp. exir. Ĭes ĭeshĭ ĭese ĭeshim ĭeshitzĭ ĭese [lit. ĭes]: treĭ chĭurasate ĭese [Ĭorga Neam. Rom. 5 1282]. Toate pasarile cinta Ĭese mindrele shiasculta [P. P. din Bc. Neam. Rom. Pop. 5 710]; ĭesheam; sa Ves sa ĭeshĭ sa ĭasa sa ĭeshim sa ĭeshitzĭ sa ĭasa. V. per sul reushesc). Trec din auntru afara: ĭes afara din casa. Incetez un serviciŭ ma las de o ocupatziune: a ĭeshi de la stapin ĭes din armata. Ma liberez scap: a ĭeshi dintr’o incurcatura. Ma discolorez saŭ dispar (vorbind de colorĭ): albastru ĭese la spalat la soare (saŭ de soare). Rezult vin: din vinzare ĭa ĭeshit un cishtig bun. Ma rasaindesc ma latzesc: ĭa ĭeshit nume raŭ. Rasar apar: ĭaŭ ĭeshit bube pe obraz acest ziar ĭese in fiecare zi. Devin ajung: acest copil va ĭeshi om mare. A ĭeshi pe uscat (vorbind de o corabie) a se cĭocni de uscat shi a raminea intzepenita acolo. A ĭeshi la capat saŭ la capatiĭ a invinge o greutate a ajunge la bun rezultat. A nu ĭeshi din cuvintu cuĭva a nuĭ calca ordinu. A ĭeshi saŭ atzĭ ĭeshi din mintzĭ (k rus. sŭ umá shoditĭ) a turba a inebuni atzĭ perde capu. A ĭeshi din chestiune a incepe sa vorbeshtĭ despre altceva. A ĭeshi din balamale atzĭ perde sarita a te infuria. Foc iĭ ĭeshea din ochĭ ochiĭ iĭ ĭesheaŭ din cap de furie era grozav de furios. Eŭf. A ĭeshi afara a te duce la latrina.