Î́RA interj. (Rostit cu î prelungit) Exclamație care exprimă mirare, uimire, ciudă etc. Oare-i ajunge pînă desară la Piatră, moș Nichifor? – Î... ra! da ce stai de vorbești? CREANGĂ, P. 115. Î... ra! moș Nichifor, nu mai spune de lup. id. ib. 120. – Variantă: ăra (NEGRUZZI, S. III 65) interj.